Țara zăpezilor, Yasunari Kawabata – Ficțiune

Shimamura are o relatie cu Komako in tara zapezilor lui Yasunary Kawabata. Dar aceasta nu este povestea unei iubiri ilicite si nici povestea a doua Japonii care se ciocnesc. Aceasta este povestea unei anamneze: reintoarcerea unui om la locul lui in Univers.

Shimamura, un Edokko*, calatoreste spre un sat de munte nenumit – tara zapezilor, din apropiere de Tokyo, faimos pentru izvoarele calde si iernile grele. Shimamura este casatorit, are copii si este o autoritate in domeniul baletului occidental – un diletant, caci nu a vazut niciodata un spectacol de balet desi scrie carti in domeniu. In tara zapezilor este adus de aventura pe care o are cu Komako, o tanara gheisa din sat, pe care o viziteaza acum pentru a patra oara.

Insa acest roman este aproape imposibil de povestit prietenilor deoarece povestea adevarata este de fapt o alegorie pe cat de simpla, pe atat puternica.

Am putea sa ramanem la suprafata la relatia celor doi: un barbat de oras viziteaza o gheisa tanara in satul in care aceasta traieste si lucreaza. Shimamura este fascinat de Komako dar, in acelasi timp, simte si repulsie pentru ea. Nu pentru ca este o gheisa intr-un sat – deci de fapt, putin mai mult decat o prostituata, ci pentru ca gesturile si educatia ei sunt inferioare gheiselor din oras. Pentru ca sub machiajul alb are obraji rumeni si puternici, obraji de fata de la tara. Da, Shimamura este arogant.

Ba mai mult chiar: Shimamura este un arogant ignorant pentru ca nu reuseste nicicum sa inteleaga ca, de fapt, Komako este indragostita de el. Si in timp ce ea are un comportament volatil încercând sa fure cat mai mult timp pentru a-l petrece cu el, Shimamura este prins senzorial intre Komako si Yoko, fata care locuieste cu Komako.

Fluxul narativ flexibil ne duce din prezent in trecut. Este asadar usor sa pierzi sirul cronologic si sa pierzi indiciile din poveste. Indicii care ne arata ca cel mai probabil Komako are un copil, Yoko are grija de el in camera care fusesera a viermilor de matase, iar Komako este profund nefericita.

lan-pham-129343
©Foto: Ian Pham, CCL.

Yoko este cheia intelegerii acestei povesti iar soarta ei va fi o palma cosmica pe care Universul le-o trimite lui Shimamura si lui Komako. Yoko este un simbol intre cei doi iar traiectoria personajului ei, de la inceput, când Shimamura este fascinat de stralucirea ciudata din ochii ei, si pana la final, este critica dura pe care Kawabata o face Japoniei vechi si Japoniei noi.

“(…)nu-ti puteai da seama daca isi purta victima sau pedeapsa”

O critica dura dar tandra. Pentru ca acest roman este epic si liric in acelasi timp, senzual si somnoros, incalcit in suprapunerea dintre trecut si prezent, si construit din contraste. Contrastul dintre Shimamura, reprezentand Japonia moderna, obsedata de Occident dar rigida social, si Komako, reprezentând o Japonie ancestrala, experimentala si aproape de natura. Dar si contrastul dintre cei doi, ca si oameni: Shimamura, orb si imun din punct de vedere sentimental, si Komako, care traieste hedonist, in prezent, exact asa cum vine viata.

Nimic nu exista in Tara zapezilor in afara constiintei lui Shimamura. Juxtapunerea de contraste, indiciile subtile si situatii dureroase insinuate, construiesc alegoria calatoriei lui spre o epifanie spirituala.

Dar pe cat de delicat si rabdator este Kawabata cu Shimamura in aceasta calatorie, pe atat este de dur cu Komako si mai ales Yoko. Asa cum Yoko doarme in camera viermilor de matase, domesticiti si folositi de oameni, tot asa ea este folosita de Kawabata pentru a le servi celor doi iubiti lectia.

Tara zapezilor se incheie cu o metamorfoza fortata prin foc, un dezghet spiritual. Si desi Shimamura ajunge spiritual la destinatie, mi-a displacut profund cat de mica este viata lui Yoko in aceasta calatorie, chiar daca privim povestea in ansamblu. Si mi-a displacut profund Shimamura. Dar poate asa si trebuia: sa ne displaca tuturor pentru ca un om pierdut nu are lumina in el.

Tara zapezilor este un roman delicat, epic si liric, fluid, senzual. Mai important, Tara zapezilor este o alegorie spirituala, care isi duce protagonistul usor, usor, de mana, spre regasirea locului in Univers. Si am putea la fel de bine, in loc de Shimamura, sa fim eu si tu. Greu de citit cand esti trist. Dar de citit cand simti ca ai pierdut perspectiva asupra propriei vieti.

* Edokko: cineva care s-a nascut, a crescut si locuieste in Tokyo, Japonia, derivat din numele vechi al orasului Tokyo – Edo (redenumit Tokyo in 1868).

Cartea: Yasunari Kawabata. Țara zăpezilor, editura Humanitas, Bucuresti, 2008.

Lasă un răspuns