Marita – Cristi Iftime 2017: despre cum sa (nu) traiesti in trecut

In Marita, Cristi Iftime ne invata cum sa (nu) traim in trecut. Pentru ca Marita este o masina Dacia, Marita este un rau, Marita este trecutul, prezentul si viitorul, Marita este o masina a timpului. In Marita, Costi pleaca intr-o calatorie spre mama si cei doi frati ai lui, trecand in drum spre tatal lui pe care l-a divortat mama lui Costi acum cativa ani. Aparent un road-movie, Marita este plin de emotie intr-un spatiu mic, mic, claustrofobic chiar, spatiul dintre trecut si prezent.

Costi (Alexandru Potocean) porneste la drum dupa o cearta cu iubita lui. Ajunge astfel la Brasov facand autostopul, la tatal lui – Sandu (Adrian Titieni). Pornesc apoi in Marita (Dacia lui Sandu) catre fratii si mama lui Costi. Calatorim si noi pe drumul lor si ne lasam prinsi in povestile tatalui lui Costi, despre colectia lui de timbre, betii si cuceriri din tinerete. Ti-e mila si drag de Sandu, caruia i-a placut viata si care recunoaste ca acum este singur, desi la Brasov locuieste cu cineva. Chiar te simti la drum cu cineva drag. Regia lui Cristi Iftime este geniala, ii da Maritei viata, o simti ca, asa Dacie si veche si gata sa se desprinda in bucati, Marita inca se agata de viata. Asteapta, se grabeste, se strica, porneste, are sunetul si mirosul ei, si este totusi condusa incotro vrem noi.

Iar personajele din Marita, ca cel mai des in cazul unor reuniuni de familie, decid sa conduca spre trecut. Sa vorbeasca despre ce a fost, cu detasarea din prezent. Sau nu, ca in cazul lui Costi, care sufera inca din cauza despartirii parintilor.

marita-305636l

Filmul tinteste, emotional, foarte sus. Bifeaza cateva din cliseele din filmul romanesc – scena in bucatarie si la masa, majoritatea cadrelor sunt de interior si aproape ca ti se face rau de masina. Marita are la baza un scenariu de fina observatie psihologica, niste scene-cheie, metaforice, extrem de puternice, mult haz, multa tristete, si un mesaj mega puternic: despre cum sa nu repeti greselile parintilor tai si despre cum viata nu pune frana cand si cum vrei tu.

Multe metafore, multa emotie, mult haz in povesti. Aproape ca poti trece peste scene care par ca trec prea lent sau sunt mult prea comune pentru a te transpune pe alt plan, desi finalul te izbeste, scurt si puternic. Nu departe de noi, raul Marita izvoraste din lacurile Marita din muntii Rila, in Bulgaria. Traverseaza 472 de km inainte de a se varsa in Marea Egee, in Grecia. Izvorat dintr-un lac, se varsa intr-o mare. Asa si Costi. Prins intre trecutul parintilor sai si prezentul unei relatii tensionate, pare ca la final a invatat in sfarsit cum sa nu traiasca in matca sapata de tatal lui. Insa doar pe jumatate. Putin trist, dupa atata drum. Dar niciun sfarsit nu este neaparat finalul.

De vazut cand: ti se pare ca tu esti altfel decat parintii tai.

© Foto: Micro Film

 

Marita – Cristi Iftime, 2017

Scenariu: Anca Buja, Cristi Iftime

Regia: Cristi Iftime

Distributie: Alexandru Potocean, Adrian Titieni, Lucian Iftime, Lorena-Andrada Zabrautanu, Nicoleta Hancu

Durata: 100 minute

Premii (2017):

  •  TIFF – Transilvania Pitch Stop Post Production Award
  • Festivalul International de Film de la Karlovy Vary 2017 – premiul FEDORA, cel mai bun lungmetraj East of the West
  • Festivalul International de Film Independent Anonimul – trofeul Anonimul

Produs de: Hi Film Productions, deFILM

Producatori: Radu Stancu (producator), Ioana Lascar (producator executiv), Diana Paroiu (coordonator finantare)

Tara: Romania, 2017

Debut: 4 iulie 2017

Distribuit in Romania de: Micro Film

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.