La răsărit de Eden (1952), John Steinbeck – Ficțiune

„Dragă Pat,

Ai venit deasupra mea în timp ce ciopleam o mică figurină din lemn și mi-ai spus „De ce nu îmi faci și mie ceva?”

Te-am întrebat ce vrei și mi-ai spus „O cutie”.

„Pentru ce?”

”Să pun chestii în ea”.

„Ce chestii?”

”Orice ai tu”, mi-ai zis.

Ei bine, iată-ți cutia. Aproape tot ce am este aici și tot nu este plină. Durere și entuziasm sunt înăuntru, și sentimente bune și rele și gânduri rele și bune – plăcerea formei și disperare și indescriptibila bucurie a creației.

Și peste toate aceste lucruri sunt gratitudinea și iubirea pe care le am față de tine.

Și cutia încă nu este plină.

John”.

Dedicația lui John Steinbeck în deschiderea acestei cărți, către editorul lui, evreul român născut la Botoșani, Pascal „Pat” Covici, care i-a fost colaborator timp de 40 de ani.

Titlu alternativ: Despre liberul arbitru în lupta dintre Bine și Rău

La jumătatea verii lui 1952, romanul La răsărit de Eden a lui John Steinbeck a ajuns la publicul american. Cele 602 pagini ale romanului nu l-au împiedicat să devină în câteva luni un best seller național, cu atât mai mult cu cât s-a bucurat de susținerea publică a lui Lady Roosevelt. La răsărit de Eden ar trebui să găsești umanitate. Dar la răsărit de Edenul lui John Steinbeck găsești oameni mici, căutând disperați drumul înapoi la sânul Edenului. În acest roman impunător, John Steinbeck rescrie povestea alungării din Paradis din perspectiva tranzienței naturii umane – urmărind familia Trusk, de-a lungul a trei generații, de la bunicul Cyrus la fii lui, Adam și Charles, și fiii lui Adam, Caleb și Aron, contrastantă mai târziu cu familia Hamilton. La răsărit de Eden este o alegorie monument, o Biblie modernă și testamentul lui John Steinbeck despre ce crede el despre natura umană. Un testament aproape comprehensiv, ce apasă greoi pe tine, odată ce îl accepți. Și un testament pentru băieții lui:

„Scriu această carte pentru băieții mei… Le voi istorisi una dintre cele mai mărețe povești, poate cea mai mare dintre toate – o poveste despre bine și rău, despre putere și nevolnicie, despre iubire și ură, despre frumusețe și hidoșenie… este singura carte pe care am scris-o vreodată.”

Steinbeck deschide romanul cu o dedicație către editorul lui, evreul român născut la Botoșani, Pascal „Pat” Covici, care i-a fost colaborator timp de 40 de ani. Precum multe dintre cărțile lui Steinbeck, și La răsărit de Paradis începe cu o orientare clară în spațiu și o hartă. Valea Salinas nici nu ar putea fi mai antiedenică: o vale uscăcioasă și aproape sterilă. Sterilitatea vieții personajelor este accentuată și de absența unei prezențe feminine, femeile din roman fiind fie reduse la rolul de mame, deși multe dintre ele resping acest rol într-un mod evident.

micaela-parente-607693-unsplash

Iar prezența feminină cea mai apăsătoare din roman este Catherine, soția lui Adam, despre care știm că „Poate că Adam nu o vedea deloc pe Cathy, într-atât era de luminată prin ochii lui. Imprimată în mintea lui era imaginea frumuseții și tandreții, o fată dulce și sfântă, prețioasă din cale afară, și această imagine era Cathy pentru soțul ei, și nimic din ce Cathy făcea sau spunea nu o putea distorsiona pe Cathy lui Adam” (p. 135).

Dar Catherine este poate cel mai înfricoșător personaj feminin din istoria literaturii: este răul întruchipat care se preschimbă constant fără a-și pierde esența diabolică. „Ochii lui Cathy nu aveau niciun mesaj, nu comunicau nimic în niciun fel. Nu era nimic familiar în spatele lor. Nu erau ochi omenești” (p. 178). Astfel că a noastră Catherine este pe rând și Cathy, și Kate, pentru a face și mai eficientă această alegorie a Răului care își schimbă forma. Binele se metamorfozează dar Răul se preschimbă. La antipodul lui Catherine nu se află Adam, așa cum am putea crede la prima vedere, ci Lee, Lee care i-a crescut pe băieți, pe Adam și Charles. Lee, care prin toată prezența lui în carte, și în această complexă alegorie a Bibliei, se demonstrează a fi Îngerul Păzitor. Prezent, matern chiar, dar totuși distant, pentru că, așa cum recunoaște el însuși, „Eu nu sunt un antidot” (p. 308). Iar liberul arbitru pe care acest roman îl glorifică, pe cât este de eliberator, pe atât este de izolant – deciziile personale, cele care chiar contează, care te schimbă pentru totdeauna, se iau în singurătate.

Și dacă ar fi un citat care să reușească să surprindă esența acestui roman, acesta ar fi: Și simt că sunt om. Și simt că un om este un lucru foarte important – poate chiar mai important decât o stea. Asta nu este teologie. Nu am nicio înclinație către zei. Dar am o apreciere nouă pentru acest instrument strălucitor – sufletul omenesc. Este un lucru minunat și unic în univers. Este atacat mereu și nu este distrus niciodată – pentru că tu poți”(pag. 306). Acest tu poți/ Thou mayest face referire la polemica teologică din jurul lui Cain și Abel, dacă de fapt Cain a fost sortit să îl omoare pe Abel sau dacă a avut de ales. Iar thou mayest presupune că există mereu, pentru orice suflet pământesc, liberul arbitru. Este interpretarea lui Steinbeck a cuvântului ebraic thimshel, menționat și în La răsărit de Eden, și care preia la Steinbeck semnificația lui thou mayest dar care în Biblie (Geneza, Vechiul Testament) este tradus uneori ca și „vei domn peste asta”.

În La răsărit de Eden, Steinbeck uimește prin profunzimea cu care abordează natura umană, cotloanele în care coboară pentru a arăta că, de fapt, suntem stăpânii propriului nostru destin, prin liberul arbitru. Și nu datorită unui zeu sau a religiei noastre, ci pur și simplu datorită naturii umane. De altfel, Steinbeck excelează în toate romanele lui în a scrie despre oamenii mărunți și visurile lor. Însuși Steinbeck a renunțat la studiile de la Universitatea Yale pentru a-și asuma rolul de muncitor necalificat în diferite locații din SUA. A fost o decizie luată tocmai pentru că știa că vrea să fie scriitor și că nu va reuși la Yale să întâlnească oamenii despre care vroia să scrie. Și cu atât mai puțin, să ajungă să îi înțeleagă pe dinăuntru. O strategie care se pare că a dat roade. Scolastic și pedant pe alocuri, cu reminiscențe din Ayn Rand – sau poate invers?, La răsărit de Paradis spune repetitiv povestea lui thou mayest. Apăsător și paternal, cu un aer grav de trebuie-să-ții-asta-minte-toată-viața, Steinbeck ne oferă în La răsărit de Eden poate cel mai important sfat părintesc: ai grijă de sufletul tău.

Copia noastră: East of Eden, John Steinbeck. Penguin Orange Collection, 2016.

Citate:

„Poate că avem cu toții în noi un iaz secret unde lucruri rele și urâte germinează și cresc puternice” (p. 135)

„Și cu respingere vine furia, și odată cu furia vine și o formă de răzbunare pentru respingere, și cu această crimă, vinovăția – și iată povestea umanității. Cred că dacă respingerea ar putea să fie amputată, omul nu ar mai fi ceea ce este. (…) Un copil, fiindu-i refuzată iubirea de care are nevoie, lovește pisica și își ascunde în secret vinovăția. Un altul, fură bani ca să devină iubit iar altul cucerește lumea – mereu vinovăție și răzbunare și mai multă vinovăție. Omul este singurul animal cu remușcări.” – p. 271

„Dl. Edwards era în esență un om simplu dar chiar și un om simplu are complexități întunecate și sucite. Catherine era isteață dar chiar și o femeie isteață poate să nu observe anumite coridoare ciudate dintr-un bărbat”. – p. 97

„Se tot ascundea în cuvinte” (Charles). p. 65

„Adam mergea prin orașul întunecat, mărindu-și pasul ca și cum singurătatea îl pândea îndeaproape din urmă”. p. 51

„Nu se numea lene dacă era vorba despre un om bogat. Doar cei săraci erau leneși. Tot așa cum doar cei săraci erau ignoranți. Un om bogat care nu știa nimic era răsfățat sau independent”. p. 343

„Poate că Adam nu o vedea deloc pe Cathy, într-atât era de luminată prin ochii lui. Imprimată în mintea lui era imaginea frumuseții și tandreții, o fată dulce și sfântă, prețioasă din cale afară, și această imagine era Cathy pentru soțul ei, și nimic din ce Cathy făcea sau spunea nu o putea distorsiona pe Cathy lui Adam”. p. 135

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.