Despre șoareci și oameni (1937), John Steinbeck – Ficțiune

John Steinbeck celebrează în Despre șoareci și oameni prietenia, așa cum a făcut-o în toate romanele sale dar și în viața privată. Înainte de a scrie, John Steinbeck scria în fiecare dimineață scrisori și notițe pentru prieteni și toată opera lui este permeată de această idee, însemnată de Steinbeck în 1938 în jurnalul personal: „Încearcă să înțelegi oamenii, dacă vă înțelegeți unul pe celălalt, veți fi buni unul cu celălalt”. De altfel, John Steinbeck considera că aceasta este și esența literaturii.

În același spirit, Despre șoareci și oameni este o parabolă despre esența umanității. Simplificat la maxim, Despre șoareci și oameni este un roman-scenetă, în perioada în care John Steinbeck însuși declara că romanul a murit și că teatrul este noua artă.

Despre șoareci și oameni este romanul de mijloc din trilogia lui Steinbeck despre munca agricolă în California, fiind precedat de Nehotărâții sorți ai bătăliei (In Dubious Battle, 1936) și urmat de Fructele Mâniei (The Grapes of Wrath, 1939). Steinbeck a început să scrie romanul Despre șoareci și oameni imediat după finalizarea lucrului la Cartierul Tortilla (Tortilla Flat, 1936), în primele luni ale lui 1936, terminându-l în toamnă. Este și primul roman pe care l-a scris sub auspiciile succesului public și financiar al romanului Cartierul Tortilla, deși jurnalul său din perioada respectivă ni-l arată pe Steinbeck consumat de îndoieli și nesiguranță, cu modestia unui scriitor care a decis să devină romancier la sfârșitul liceului și a cunoscut primul succes comercial pe când avea aproape 35 de ani.

Personajele din Despre șoarece și oameni, micul George și leoninul Lennie, dar și negrul, ologul, bătrânul, sunt tributul lui Steinbeck adus oamenilor de rând invizibili – muncitorii agricoli viageri. În plină criză economică interbelică, într-o perioadă în care în orașe, bărbații purtau panouri pe stradă vânzându-se către potențiali angajatori, fermele abundente din Salinas Valley, California, absorbeau muncitori necalificați, călători între fermele care puteau oferi doar locuri de muncă temporare. În această perioadă, puține categorii erau mai invizibile, cu excepția femeilor, în ciuda efortului comuniștilor de a-i sindicaliza pe acești muncitori viageri necalificați. Pe fondul marii secete din sud-vest, între 1935 și 1940, California, Statul de Aur, a fost invadată de peste 350,000 de Dust Bowls, bărbați pregătiți să muncească uneori pe nimic, dincolo de cazare și mâncare, din statele din jur – Oklahoma, Arkansas, sau Texas.

Steinbeck a scris deci acest roman în acest context socio-economic sumbru, context pe care îl cunoștea în detaliu. Dar Despre șoareci și oameni este un roman anacronic, contextul socio-economic fiind doar un fundal neproblematizat și nedatat, astfel că am putea la fel de bine să scriem despre George și Lennie în contextul marelui exod al mii de Dust Bowls în SUA anilor 30, în contextul șomajului din România sau a industriei culegerii de căpșuni din Spania.

bogomil-mihaylov-725511-unsplash

George și Lennie sunt deci doi tineri bărbați, prieteni, plecați la drum în căutarea unui loc de muncă la o fermă. Marele lor vis este să strângă suficienți bani să își cumpere și ei pământ și să își facă o casă. George este tăcut, ager și pipernicit iar Lennie exact opusul lui, cu o apariție leonină și o minte înceată. Lennie este blajin și vorbăreț iar George vorbește pentru el față de cei care nu îl cunosc și care, neștiind că este retardat, sunt de obicei intimidați de fizicul impunător.

George și Lennie sunt mânați mai departe de marele lor vis iar viața lor este marcată de singurătate. De altfel Lennie poartă cu el în buzunar un șoarece mort pe care îl mângâie. Odată ajunși la fermă, întâlnim alte personaje-tip, precum bătrânul, ologul, negrul, cu toții în contrast cu șeful lor, Curley, singurul care doarme în casă nu în hambar și singurul care are o soție. Soția lui Curley este de altfel singurul personaj feminin din roman, folosită de Steinbeck cu scopul de a-și duce la final scopul. Depersonalizată, ea este doar soția lui Curley și doar atât.

Despre stilul romanului

În acel context socio-economic apăsător, Steinbeck a decis să scrie în stilul care îl consacrase deja, o scriere non-teleologică în căutarea unor adevăruri universal valabile și eterne. Scrierea non-teleologică fuseseră un termen creat de prietenul lui cel mai bun, Edward F. Ricketts, și coincidea cu eforturile lui Steinbeck de a vedea oamenii și realitatea cât mai clar posibil, ca un savant, într-o linie de gândire pe care o numea „is thinking” – gândirea lui „așa cum este”.

Astfel că Despre șoareci și oameni este vădit lăsat în afara timpului. Steinbeck însuși însemna în jurnal în 1938: „Comuniștii sunt diavoli care vor să îi fure casierului mica lui casă cu stucato și să îi colectivizeze soția și să îi fure copiii pentru o fabrică publică de copii….Industriașii sunt bestii grase, lacome și crude cărora le face plăcere să își bombardeze muncitorii. Procesul de paralizie a început de mult. (…) Presiunea va fi mare. Unii scriitori vor fi prinși în acest proces. (…) Alții vor sta deoparte, făcându-și auzită vocea ancestrală. Să încercăm să ne înțelegem unii pe ceilalți.”

Primul titlu al romanul Despre șoareci și oameni a fost Ceva ce s-a întâmplat (Something that happenned). Ținând cont de lipsa de personaje feminine, cu excepția soției lui Curley care este doar un personaj unealtă unidimensional, am putea la fel de bine să traducem acest roman ca și: Despre șoareci și bărbați. Scris la persoana a treia, Steinbeck reușește în acest roman să stea deoparte de judecăți de valoare și creează o parabolă a frăției neargumentată, neproblematizată și deschisă interpretărilor cititorilor.

Realismul lui Steinbeck este deci asumat dar și îndelung studiat. Steinbeck scria fluid, cu foarte puține editări odată textul așternut pe hârtie. Dar Steinbeck a decis din liceu că vrea să devină scriitor. După ce a decis să se retragă de la Universitatea Standford, convins fiind că vrea să scrie despre oamenii de rând, a petrecut doi ani în anii 20 fiind el însuși muncitor necalificat pe plantațiile californiene. Tot aici, avea să îl cunoască pe adevăratul Lennie, după cum a mărturisit el însuși într-un interviu acordat pentru New York Times în 1937: „Lennie este o persoană reală. Este într-un azil de nebuni în California acum. Am lucrat alături de el timp de câteva săptămâni. Nu a omorât o fată. A omorât un fermier. S-a supărat pentru că șeful lui l-a concediat pe amicul lui și i-a înfipt o furcă în stomac. Nici nu pot să îți spun de câte ori. L-am văzut făcând asta. Nu l-am putut ajuta decât când a fost prea târziu.”

alexandru-zdrobau-159434-unsplash

În acest sens, romanele lui John Steinbeck, scrise non-teleologic, sunt parabole socratice al căror tâlc îl înțelegi maieutic. Doar că răspunsurile la întrebări sunt toate în roman și propria conștiință poate să ducă la răspunsuri diferite.

Astfel că poți să te întrebi dacă și cum merita Lennie să fie pedepsit pentru uciderea soției lui Curley? Știm deci că Lennie omora animale – șobolani, iepuri, mângâindu-i prea tare. Așa cum știm și că o mulțime de bărbați furioși în căutarea unui criminal în inima rurală a Californiei nu i-ar fi oferit un proces corect. Așa cum te poți întreba ce ai fi făcut în locul lui George, ai fi apăsat trăgaciul? Și merită George, la rândul lui să fie pedepsit?

Simbolism și paradoxuri morale

La un moment dat, Lennie îl rănește fără efort pe Curley, aproape că îi rupe brațul. Când se confruntă față în față, Lennie poate deci câștiga: sunt doar doi bărbați care se înfruntă și sunt cumva în afara timpului. Dar nu și atunci când Curley, prin virtutea statutului lui, îi conduce pe ceilalți în cursa răzbunării împotriva lui Lennie: acum ei sunt un patron de fermă și angajații lui împotriva unui Dust Bowl. Iar acum Lennie nu poate câștiga iar George, cu istețimea lui, știe asta și ia singura decizie umană pe care o poate lua: să îl ucidă pe Lennie, pe singurul lui prieten, pentru a-l scăpa de linșare, și să devină astfel el însuși un șoarece. Șoarecii se mănâncă între ei și această intrare a lui George în șoricime, deși onorabilă, te lasă cu sentimentul apăsător că nu poți scăpa din această cursă.

Romanele lui John Steinbeck nu îți dau răspunsuri de-a gata ci din contră, ridică întrebări. Cu o detașare clinică, John Steinbeck își pune personajele în ipostaze imposibile, pentru că nu poți ieși dintr-un paradox etic fără a sacrifica o parte din sufletul tău.

Lennie cu simplitatea minții lui, nu ar fi putut să moară așa cum moare George la final, Lennie nu poate muri decât fizic. Prin decizia fulger de a-l ucide pe Lennie pentru a-l scăpa de o mulțime furioasă, George încetează să mai fie George, George devine altceva, poate chiar mai puțin om. Lecția lui Steinbeck este deci dură: într-o lume a șoarecilor, oamenii nu pot câștiga.

Citate memorabile:

„Eu te am pe tine ca să ai grijă de mine iar tu mă ai pe mine ca să am grijă de tine, de-asta.”

„Așa cum se întâmplă uneori, un moment s-a așezat și a plutit în aer mult mai mult de un moment. Și sunetul s-a oprit și mișcarea s-a oprit pentru mult, mult mai mult decât un moment.”

„Un tip nu are nevoie de minte ca să fie de treabă. Se pare că uneori merge exact invers. Uită-te la un tip deștept și nu este aproape niciodată un tip de treabă.”

„Problema cu șoarecii este că îi omori mereu.”

„Așa ca raiu’. Toat’ lumea vrea o bucățică de pământ. Am citit multe cărți aici. Nimeni nu ajunge în rai vreodată și nimeni nu dobândește pământ. Este totu’ în capul lor. Vorbesc tot timpul despre asta dar este totu’ în capul lor.”

„Știm ce avem și nu ne pasă dacă tu o știi sau nu.”

„Nu sunt mulți tipi care călătoresc împreună, se gândi el. Nu știu de ce. Poate că toți din toată lumea asta sunt speriați unul de celălalt.”

„Ar fi trebuit să împușc câinele ăla chiar eu, George. Nu ar fi trebuit să las un străin să îmi împuște câinele.”

De citit când: simți că ești o smarty pants și vrei să cobori pe pământ.

Copia noastră: John Steinbeck, Of Mice and Men, Penguin Modern Classics, 2000.

©Photo: Exploring your mind, Bogomil Mihaylov, Alexandru Zdrobău, 2019, CC.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.