Xenia Pamfil – lumea ilustrată a unei Strange Space Owl

Ilustrație & BD: Xenia Pamfil, the Strange Space Owl

Website oficial, aici.

Xenia Pamfil pe Facebook| Instagram| Twitter| Linkedin |

Xenia Pamfil este o ilustratoare și creatoare de benzi desenate, cu peste 10 ani de experiență în animația 2D pentru industria jocurilor video. Desenează de când se știe și recunoaște că nu prea avea cum să fie altfel. Cu o carte de BD publicată la New York, cărți ilustrate, evenimente pentru comic geeks pe plan internațional și workshop-uri, pentru Xenia, the Strage Space Owl, arta este în primul și-n primul rând, o poveste care se trăiește în dialog constant cu un public divers. Mai jos, mai multe despre ea, ce o motivează și cum a transpus experiențele ei din carantină în niște BD-uri cu ecouri universale.

Povestește-ne despre tine: cum a fost copilăria ta și când ți-ai dat seama că vrei să fii artist?

La început nu prea erau desene animate la TV, așa că mă pierdeam prin ilustrațiile din cărțile pentru copii, și ele destul de puține comparativ cu ce găsești acum în biblioteca unui copil. Norocul meu a fost ca am dat peste colecția prăfuită de reviste Pif ale mamei
din care îmi și citea în fiecare seară iar ziua le luam eu la răsfoit pe îndelete pierzându-mă în lumea fantastică de acolo. Mai ales în povestioarele cu Gai-Luron, care, deși erau cam abstracte pentru vârsta mea, îmi stârneau curiozitatea și mai ales râsul.

Apoi, încet-încet, am început să creionez chiar eu tot felul de povești inventate pe care le prezentam în fața blocului colegilor mei de joacă. Cred că astea au fost primele tentative ale mele de storytelling.

Artist… parcă am știu dintotdeauna că voi fi, nu prea mă pricep la altceva așa că nu prea avea cum să fie altfel.

Când ți-ai dat dat seama prima oară că, dincolo de ilustrație, îți place să spui povești și prin benzi desenate?

Cred că am raspuns deja la întrebarea asta mai sus. Dar pot să mai adaug că momentul culminant în care am realizat că aș vrea să fac benzi desenate pentru eternitate – dacă s-ar plăti bine :)), a fost atunci când am pus cap la cap primul meu roman grafic: „Mishka and the Sea Devil”. A fost un proces lung care s-a incheiat cu publicarea si lansarea cartii la New York Comic Con, în 2014, fapt care m-a încurajat să continui.

picnic scene
BD: Xenia Pamfil, carantină 2020.

Ce te inspiră în procesul de creație și ce alți artiști admiri?

Etapa mea favorită din procesul de creație al unei benzi desenate este schița.

Schița cea crudă, spontană și sinceră. Asta apreciez mult și la alti artiști, atunci când se încumetă să arate publicului și nu sunt mulți care au curajul să o facă, pentru că majoritatea preferă să arate lumii rezultatul final, cel muncit și bibilit cu multă atenție și în multe straturi. Eu ador schita și cruzimea ei, acolo mi se pare că vezi cel mai clar abilitățile, sinceritatea și doza de imaginație pe care o deține un anumit artist.

Apreciez mulți artiști, le-am pierdut numărul. În general, admir tot ce e frumos și vine din suflet. Admir mulți artiști din jurul meu, colegi, prieteni dar și de peste hotare. Îmi plac mult benzile desenate de orice tip și în orice manieră.

De ce Xenia Pamfil, the Strange Space Owl?

Nu știu, mi s-a părut…mistic! Mâine s-ar putea să mi se pară altfel :))

Cum s-a născut „Mishka and the Sea Devil” în 11 stiluri diferite și cum ai ajuns să o publici prin Action Lab Entat, la New York Comic Con?

Acest proiect s-a născut tocmai din necesitatea de a spune o poveste și de a desena mult și cu drag în cadrul unui proiect coerent. Am văzut eu, un album franțuzesc de benzi desenate în care erau publicați mai mulți artiști și m-am gândit că ar fi tare interesant dacă ar exista așa ceva și la noi în țară.

Apoi mi-am dat seama că ar fi greu să strâng EU la un loc atât de mulți artiști dar mi-a rămas în minte ideea aia de varietate de stiluri așa că m-am aruncat într-o super provocare! Provocarea de a mă preface că sunt mai mulți artisti :D. Mi s-a părut foarte distractiv și, reușind să duc la capăt proiectul, m-am ambiționat și mai mult și am trimis prezentarea lui la nu mai știu cât de multe edituri din Franța dar și din America. Singura editură care mi-a răspuns a fost Action Lab Entertainment și ei, împreună cu Centrul Cultural Român din New York, au susținut prezența mea și lansarea cărții la Comic Con-ul de acolo.

outside and mask

BD: Xenia Pamfil, carantină 2020.

Orice act de creație este o traducere simbolică a lumii, o reinterpretare. Cum s-a născut seria de benzi desenate pe timp de pandemie și ce mesaje ai încercat să transmiți prin ele?

După cum poate se și înțelege, desenatul, în general, și benzile desenate, în special, au un
efect terapeutic pentru mine. Așa cum alții scriu „dragă jurnal”, mie îmi este cel mai ușor să povestesc ceea ce mi se întâmplă în imagini.

Pandemia asta a venit brusc și ca o lovitură strașnică care mi-a cam zdruncinat lumea în care trăiam. Din moment ce s-au închis școlile, eu n-am mai reușit să lucrez la proiectele mele, încercând să mă împart între mai multe roluri dintre care, o parte, nu le cunoșteam în întregime iar altele îmi erau complet străine. Nemaiputând onora deadline-uri dar totuși simțind nevoia de a lucra la un proiect pentru a-mi da senzația de continuitate atât cât se putea în acele momente, am început să desenez mici pastile comice legate de condiția părintelui în pandemie.

La început, mă distram de una singură, apoi a venit fetița mea pe lângă monitor și recunoscându-se, a râs cu poftă o după-amiaza întreagă repetând replicile de acolo. Mai târziu, l-am surprins și pe soțul meu râzând la vederea lor, apoi am vazut și reacția cunoscuților și chiar m-am bucurat!

Eu sper că mulți părinți s-au regăsit în situațiile de acolo.

exercise

BD: Xenia Pamfil, carantină 2020.

Care crezi că este cea mai importantă lecție învățată în timpul acestei pandemii?

Să te panichezi este bine DAR încearcă să o faci cu măsură :))
Să nu iei lucrurile prea în tragic, să nu-ți pierzi simțul umorului și să nu-ți faci griji, pentru că oricum te vei adapta. La o adică, ne descurcăm să facem cumparaturi în Mall și cu masca pe față la 38 de grade celsius (fără glumă, e un chin!).

scoala acasa 02

BD: Xenia Pamfil, carantină 2020.

Dacă ai putea călători în timp să îți dai un sfat ție, la 18 ani, ce ți-ai spune?

Hmm … am acasă (casa părintească) un jurnal micuț care a funcționat ca un fel de mașină a timpului. Acolo am scris câteva întrebari pentru my future self (n.r. pentru mine din viitor). Cred că aș răspunde la întrebările de acolo pentru că îmi aduc aminte că eram super îngrijorată când le scriam și mi-aș spune să nu-mi fac griji atât de multe pentru că totul va fi OK.

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: