Agata Secelean – One painting a week/HOPE

Ilustrații: Agata Secelean

Website oficial, aici.

Agata Secelean pe Facebook| Instagram  | Pinterest | Portofoliu Set design |

Agata Secelean pictează, crează obiecte de artă și ilustrații pe teme variate. După absolvirea secției de Scenografie în cadrul Universității Naționale de Arte București, în 2001, a petrecut câțiva ani colaborând cu diverse teatre din București. În paralel, și-a consolidat interesul pentru pictură și obiecte de artă în tehnică mixtă, creând de altfel, până în 2013 și bijuterii de autor.

Astăzi locuiește Brașov și are în palmares peste 30 de expoziții de grup și 5 expoziții solo, în țară și în străinătate. A lucrat până acum cu ceramica, vinil, porțelan, lacuri, culori, rășina epoxidică, pânză și hârtie.

Și deși explorează personaje variate în serii tematice diferite (precum „În cochilie”, „În căutarea legendelor”, „Cu capul în nori” etc.), Agata Secelean reușește să ilustreze, înainte de orice, interiorul individual – emoții, atitudini,  sau interiorul colectiv – personaje legendare. În vreme ce suntem în plin proces de „dezvăjire a lumii”, Agata Secelean ne pune așadar față în față cu un imaginar invizibil, o oglindă individuală sau un ritual colectiv de anamneză. Mai jos, un scurt dialog despre Secelean, ce o inspiră și ce a creat pe timpul pandemiei Covid-19.

 

Agata Secelean, ilustrații din seria „În căutarea legendelor”.

Povestește-ne despre tine: cum a fost copilăria ta și când ți-ai dat seama că vrei să fii artist?

Aș spune că am avut o copilărie liniștită. Am prins în timpul copilăriei o bucățică din perioada comunistă. Cred că m-a influențat faptul că părinții mei aveau multe albume de artă, chiar dacă ei nu lucrau în zona artei. Eram fascinată de ele. Am crescut uitându-mă în aceste albume și a încolțit înăuntrul meu pasiunea pentru zona aceasta. Nu am fost la cursuri de pictură, nu mi-am cultivat latura aceasta. Țin minte că aveam multe reviste Pif și m-am apucat să desenez și eu benzi desenate după diverse povești. Nu știam să citesc în franceză din ele și îmi imaginam ce se întâmplă după desene.

În clasa a XI-a eram la Liceul Teoretic Unirea din Brașov. Am uimit pe toată lumea când brusc am decis să mă îndrept către scenografie. Eram îndrăgostită de teatru, fusesem cu părinții la multe piese. Atunci a fost primul viraj brusc către lumea artei și prima dată când mi-am dat seama că asta vreau să fac. Și am început să fac pregătire în direcția aceasta, total diferită.

Când ți-ai zis prima oară gata, sunt artist vizual ?

Drumul meu în lumea artei a trecut prin Universitatea de Artă din București. Imediat după aceea am fost asistent scenograf o perioadă în București. Au urmat câteva piese de teatru în Brașov, la care am lucrat, ca scenograf, costumele și decorurile. În tot acest timp, în paralel , pictam și desenam. Deci nu a fost un moment “Aha !”. S-a întâmplat treptat, în timp . Am părăsit lumea teatrului treptat și am fost acaparată tot mai mult de desen și pictură. Când am avut primele expoziții cu lucrările mele, le-am simțit ca pe o confirmare a direcției. Când oamenii au cumpărat primele mele lucrări am trăit niște emoții fantastice și am simțit o împlinire reală . Mai ales cănd îmi spuneau ce le evocă tablourile mele.

 

Ilustrații de Agata Secelean, din seria „One painting a week/ HOPE”.

Ce te inspiră în procesul de creație și ce alți artiști admiri?

O perioadă am fost atrasă de conceptele de introspecție, emoții, imaginar-real. În mare parte personajele din lucrările mele sunt feminine. Feminitatea, personalitatea feminină.

Bineînțeles mă inspiră mult întâmplările din viața mea de zi cu zi alături de soțul meu și băiatul nostru.

Dintre sursele de inspirație aproape de inima mea sunt mitologia și legendele românești. Este un fir roșu care reapare constant în creația mea.

Am să enumăr câțiva artiști contemporani pe care îi admir. Din alte țări: pictorul Yoskay Yamamoto , sculptorul Tach Pollard, ilustratorul Carll Kneut. Artiști români: sculptorul Liviu Mocan, pictorii Felix Aftene și Ștefan Câlția .

 

Ilustrații de Agata Secelean, din seria „Mame în pragul unei crize de nervi”.

Ai o serie întreagă dedicată mamelor („Mame în pragul unei crize de nervi”), inițiată după apariția fiului tău, Filip. Care a fost cea mai mare schimbare artistică în universul tău creativ, după „revoluția filipină”?

Daaa… Am fost una dintre mamele date peste cap de apariția copilului. Am avut așteptări nerealiste. Deci cea mai mare schimbare artistică din acea perioadă a fost că nu am mai putut să lucrez o bucată bună de timp, cam un an. Am dispărut și de pe Facebook. Eram zombi a doua zi daca mă trezeam noaptea din cauza copilului ( adică foarte des).

Apoi încet, încet m-am adunat și am reînceput să lucrez . Seria de ilustrații despre maternitate am făcut-o la distanță de acea perioadă de început , când am reușit să fac haz de necaz.

O schimbare mare, pe care o realizez acum, la întrebarea asta, este că după nașterea lui Filip am trecut la o tehnică diferită. Am făcut trecerea treptat de la picturile în culori acrilice și monotipie către pictura în acrilice pe pânză. Și de asemenea am început să fac și ilustrații .

Agata_Secelean

Ilustrație de Agata Secelean, din seria „One painting a week/ HOPE”.

Ai început seria „One painting a week/HOPE” în timpul pandemiei de Covid-19. De ce această serie și de ce tocmai acum?

Seria „One painting a week /HOPE” am început-o în perioada stării de urgență. După prima fază de buimăceală și „nu pot să cred!”, am zis trebuie să fac ceva, o iau razna dacă stau degeaba toată ziua!”

Am avut noroc că am atelierul acasă, într-una din camere. Și m-a inspirat tema „Speranța”. Mi s-a părut arma cea mai redutabilă în perioada de urgență, de izolare a pandemiei. Am vrut să mă centrez pe asta în atmosfera aceea apocaliptică în care lumea distribuia fotografii și știri alarmiste. De ce un tablou pe săptămână ? Mi-am impus o limită de timp ca să mă motivez să termin la timp, să lucrez într-un ritm susținut. În felul acesta mă protejam de știrile din afară, închisă în carapacea mea.

M-am bucurat când una dintre ilustrațiile din acestă mică serie a inspirat și a devenit ilustrația unei poezii scrise de Iv cel Naiv, în proiectul său pe Facebook, „Dragoste în timpul pandemiei” (n.r. Este vorba despre ilustrația de copertă a acestui articol).

Care crezi că este cea mai importantă lecție învățată în timpul acestei pandemii?

Am învătat mai multe lecții. Că uneori este bine să te oprești din alergătura continuă și să alegi niște priorități. Cum am fost obligați majoritatea să stăm într-un loc o perioadă, cred că ne-am simțit debusolați Și am învățat că frica este una dintre cele mai paralizante emoții.

Dacă ai putea călători în timp să îți dai un sfat ție, la 18 ani?

Dacă aș putea călători în timp I-aș spune Agatei să aleagă altă secție la Facultatea de artă, nu cea de Scenografie. I-aș spune să nu mai fie așa de rațională și calculată.

Cred că aș sfătui-o pe Agata să aibă mai multă încredere în sine și în intuiția ei.

Și să spună de mai multe ori „Da!, fără să se gândească la riscuri și consecințe.

 

Ilustrații: Agata Secelean

Website oficial, aici.

Agata Secelean pe Facebook| Instagram  | Pinterest | Portofoliu Set design |

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: