Geta Brătescu – Apariții: conceptualizarea feminității

Text: Ofelia Bartoș

Fotografii: Mihai Brătescu, Aurora Kiraly, Ștefan Sava, Mihai Oroveanu, Jens Ziehe

Geta Brătescu – Apariții a fost proiectul care a reprezentat România la Bienala de Artă de la Veneția în 2017, proiect curatoriat de Magda Radu. „Amintirea este apariție; epifanie, ca și arta”, spune Geta Brătescu. Expoziția s-a desfășurat în Pavilionul României din Giardini della Biennale și în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția și a fost deschisă publicului între 13 mai și 26 noiembrie 2017. Expoziția avea deci să însumeze o viață prolifică de creație de artă vizuală – desen, colaj, gravură, tapiserie, obiect, fotografie, film experimental, video și performance.

Geta Brătescu (4.05.1926-19.09.2018) a studiat la Facultatea de Litere a Universității București în perioada 1945 – 1949, cu profesori precum George Călinescu și Tudor Vianu. A urmat apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București între 1969 – 1971, după ce începuse studiile de artă în 1945 la Academia de Arte Frumoase, sub îndrumarea maestrului Camil Ressu, pe care însă a fost forțată să le întrerupă sub cenzura comunismului.

Această formare dublă, în litere și arte plastice, va informa și influența opera Gretei, care se construiește în jurul conceptului de memorie și artificiu. Materia este deci un artificiu care devine artă doar prin prisma experienței și deci, a memoriei. Astfel, proiectul de la bienală a fost gândit în jurul a două elemente principale: „atelierul – o temă centrală care a modelat traiectoria artistică a Getei Brătescu – și reflecția îndreptată asupra subiectivității feminine prin diversele moduri de conceptualizare a feminității”(Magda Radu). Iar această conceptualizare pleacă de la logos, de la formalitatea cuvintelor și legătura lor cu realitatea, pentru a trece apoi prin filtrul subiectivității, conceptualizată drept memorie.

Pentru Geta, realitatea este fluidă, subiectivă, construită și dezbătută constant, modificată prin artificiul artei. Arta nu este deci un punct terminus, arta este doar un mediu de explorare a lumii, al sinelui în lume. În 9 desene cu ochii închiși, vedem cum se nasc siluete feminine instinctiv, în Autoportet în oglindă vedem o trunchiere și o descompunere a chipului artistei, totodată cuprins într-un singur autoportret, simbolic pentru o scindare internă sau o scindare artistică, în direcții diferite, informate de aceeași căutare: de a se găsi pe sine însăși într-o lume complexă, învelită în logos. Daimoneasa surprinde esența reflecției asupra subiectivității feminine, pe când filmul Linia (2014) ilustrează procesul de lucru al artistei, spontan și performativ, în același timp.

ielele_i19_072

În universul creativ al Getei Brătescu, experimentările artistice sunt aduse la un loc de declinarea feminității: prin deformarea stereotipurilor (Blesteme), folosirea feminității ca filtru pentru realitate (Piatra care naște), prin militantism feminist (Nu violenței!), sau prin ode artistice unor simboluri feministe, precum litografiile și gravurile dedicate în 1965 eroinei lui Bertold Brecht, Mutter Courage, despre care însăși artista afirma că „este un personaj simbolic al lumii contemporane, de statura celor din mitologia greacă”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: