Acasă la Adela Chivărean, the Wood Doctor

„Atrag foarte mult atenția pentru că sunt fată. Multă lume mă întreabă, când ajung la un client, păi, unde sunt băieții?”

Instagram: @the.wood.doctor

Facebook: @dr.adelachivarean

Text: Georgiana Chiper

Foto: Sebastian Merca, Adela Chivărean

Ascunsă în Ghimbav, în apropiere de Brașov, o casă ne așteaptă tihnit. În această casă, două uși nu se deschid nicăieri: o ușă ornată cu luminițe de Crăciun, sprijinită tot anul de un perete în bucătărie, și o ușă-cuier. În aceeași casă, sub masa din sufragerie, stă pitită o fostă ladă militară de muniție, ce reunește astăzi culori, schițe sau bagheta lui Harry Potter. În această casă locuiește din 2012 Adela Chivărean, the Wood Doctor, o tânără restauratoare de obiecte din lemn și designer de interior.

„Asociem încăperile cu emoțiile. Și cred că în bucătărie am avut cele mai faine trăiri cu oamenii care vin și bem cafea și vorbim”, ne spune Adela, confirmând că bucătăria este camera ei preferată. Ne simțim și noi imediat ca acasă. Din grădină pășești direct în bucătăria plină ochi de suveniruri. Salvador Dali te privește mustăcios din colț și o frântură din Klimt stă cocoțată pe ușa înstelată. Avansând în casă, te scufunzi într-o atmosferă boemă, secretoasă, ce nu trădează identitatea de restaurator a Adelei. Este, în primul rând, o casă cu spirit artistic. Doi câini sporesc tihna din casă: Obi, Obama, este cu Adela din 2016, și Zara, „Grasa”, pe care o are de un an de zile. Obi a fost salvat de pe stradă iar Zara a fost câinele unui bărbat care lucra pe tir și a călătorit în toată Europa cu acesta. A ajuns la adăpost în Timișoara, imediat după decesul stăpânului ei. Acum, o urmează pe Adela prin casă și grădină, încercând să îi intuiască mișcările. Și amândoi se plimbă între culcușul din bucătărie și canapeaua din sufragerie, locul lor preferat.

69639236_621458251720453_743479313046700032_n
Foto: Adela Chivărean, restaurere de ramă, 2019.

„Am terminat în 2015 și de atunci, nu a mai fost nicio altă opțiune pentru mine”, ne povestește Adela despre programul de master pe Eco-Design de Mobilier, Restaurare și Certificare din cadrul Universității Transilvania din Brașov. Însă drumul spre restaurare nu a fost unul drept: după absolvirea Colegiului Național „Andrei Șaguna”, a făcut inițial un ocol la Facultatea de Limbi Moderne Aplicate – engleză-germană, pentru a studia apoi Ingineria lemnului, tot la Universitatea Transilvania. Ne spune și că a știut dintotdeauna că a vrut să facă ceva pe partea de design și că probabil asta a venit natural, „de la ai mei. Ai mei, toată viața au adunat lucruri vechi și și la ei acasă, este un fel de mini muzeu.”

În cadrul masterului, Adela a petrecut un an în sudul Austriei restaurând biserici sub mentoratul lui Werner Campidell Adolf, un restaurator austriac născut într-o familie de restauratori și tâmplari. RCW Restaurator Campidell, compania lui din Feistritz an der Drau, își are originile în atelierul de tâmplărie și sculptură fondat în 1888 de Jakob Campidell. Despre Campidell, Adela ne spună că „nici nu l-am simțit ca pe un mentor până nu am plecat de acolo.” În timpul anului petrecut alături de el, restaurând preponderent picturi bisericești prețioase din patrimoniul austriac, Adela a crescut ca și restaurator deoarece „a avut încredere în mine și cred că asta este cel mai important. Te responsabilizează.”

A decis să revină la Brașov „pentru că este acasă”, deși cerințele de restaurare de pe piața locală sunt diferite de experiența austriacă: „Eram obișnuită în Austria să lucrez numai cu patrimoniu foarte protejat. Aici lucrez foarte mult cu mobilier săsesc. Este foarte ușor de diagnosticat și pot să îmi dau seama foarte repede de ce trebuie să fac. Dar am și lucruri la care trebuie să mă gândesc.”

Cu modestie, ne spune că „Eu sunt de părere că nu știu nimic. Sincer. Încă îl mai sun pe mentorul meu din Austria când nu știu.”

„N-am făcut niciodată compromisuri,” ne confirmă Adela ceea ce devenise evident. Rolul unui restaurator este de a respecta lemnul și povestea lui. Astfel că, un obiect adus spre restaurare își va păstra în mâinile Adelei și identitatea vizuală inițială, și teleologia, pentru că „restaurarea se oprește în momentul în care intervine ipoteza. (…) Dacă nu știi ce a fost acolo, nu ai voie să intervii cu absolut nimic.”

Adela și-a petrecut deci ultimii ani lucrând în restaurare cu clienți diferiți dar mereu cu un etos purist, de conservator: „oameni care mă solicită și care nu înțeleg ce înseamnă restaurarea, acesta este deja un leitmotiv în viața mea. Și care au așteptări de la mine să le schimb obiectele cu totul sau să le schimb funcția. Am de exemplu două fotolii victoriene foarte valoroase pe care vor să le fac calde pentru că așa au văzut pe Pinterest. Iar eu zic nu.” În restaurare, se lucrează cu o ipoteză de lucru, ipoteza fiind „care este identitatea inițială a obiectului respectiv?”. Astfel, ipoteza se poate schimba pe parcursul lucrului, prin descoperirea altor identități ale obiectului respectiv, ascunse de timp. Spre exemplu, în cazul unei lăzi de zestre, printre preferatele Adelei, poți „săpa” prin straturi de vopsea pentru a ajunge la identitatea și floralul inițial: „Este foarte rewarding așa, când dai jos un strat de vopsea, de exemplu, dacă a fost pictată maro, și dedesubt reiese stratul pictural.”

De aceea, Adela se și consideră un Wood Doctor, un doctor de lemn, la care oamenii vin pentru un diagnostic și pentru un tratament al lemnului. În procesul de restaurare, lucrează cu numeroase substanțe dar și cu alți colaboratori experți în domenii conexe, precum tapițerie. Iar „operațiile” sunt uneori complicate și complexe, precum obiecte ce ajung la ea sunt într-o stare avansată de degradare, uneori pulverulente. Tot în spirit purist, ea nu acoperă patina lemnului și preferă în aceste cazuri, să întărească obiectul cu rășini transparente ca să îi păstreze povestea.

Acasă la Adela se regăsește și lemn restaurat dar și jocuri de lemn. Un crucific din secolul XVII-XVIII, cadou primit în 2016 de la mentorul ei, stă pe perete, în dormitor, și tot aici, patul este o creație a Adelei, din bârne. Biroul de lucru din sufragerie este un fost banc de lucru iar dulapul de haine, un fost dulap de unelte. Tablouri și suveniruri de la prieteni, sau propria creație, completează sentimentul de acasă de aici.

De altfel, atunci când nu face restaurare de lemn, călătorind în timp cu obiectele cu care lucrează, Adela creează piese de mobilier, precum noua ei colecție de mese din lemn de stejar recuperat. În paralel, lucrează uneori și ca și designer de interior, un job despre care simte că ar fi mai accesibil publicului, restaurarea fiind mai de nișă. Și dacă în restaurare face uneori muncă de lămurire, designul de interior este un demers diferit: „O altfel de muncă de conectare, un job de compromis. Avem niște discuții psihologice, o muncă emoțională de convingere și de descoperire și depășire a fricilor.” Însă Adela recunoaște că adoră și această etapă din munca ei – „Îmi place așa de mult și procesul de frică, pentru că eu știu cum o să arate și știu că o să le placă”, așa cum este evident din mesajele de mulțumire pe care le primește.

Vorbind cu Adela, chicotește des și îți răspunde chibzuit, ca un doctor, cu o modestie și o tihnă în contrast cu energia creativă din proiectele ei. Recunoaște și ea că „atrag foarte mult atenția pentru că sunt fată. Multă lume mă întreabă, când ajung la un client, păi, unde sunt băieții?” Speculăm cu haz despre cum ar arăta o campanie de marketing de genul „ghost busters” dar pe lemn, cu o echipă de gagici – „wood busters.” Rezultatele muncii sale sunt însă dincolo de orice speculație: sunt aproape magice. Și dacă acasă la Adela simți că ai pășit într-o poveste bine ascunsă, pășind în universul ei profesional, de joacă cu lemnul, simți că ai ajuns de fapt într-un univers paralel, în care te poți juca cu timpul, la infinit.

82530707_735540823645528_2034169040498327552_o

 

***

Acest articol a fost publicat în revista ielele – vară, 2019|pierdut & regăsit.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: