Oriunde, oricând, oricui

Text: Fete din România, sub anonimat

Proiect: #oriundeoricandoricui

Inițiator: GirlUp Romania

Fotografi: Stephanie Pratt, Anemone

Facebook: @GirlUpRomania

Instagram: @girlup.romania

GirlUp Romania este o comunitate de liceeni care face parte din rețeaua internațională GirlUp, aflată sub tutela ONU. Această rețea de ambasadori și activiști locali este dedicată promovării sănătății, siguranței și educației fetelor, sub sloganul Uniting girls to change the world (unim fetele ca să schimbăm lumea).

Din 2 august 2019 și sub hashtag-ul #oriundeoricandoricui, GirlUp Romania a început să facă publice sub anonimat povești ale adolescenților români de hărțuire, agresiune sexuală și violență. Campania atrage atenția asupra înrădăcinării profunde a acestor practici și a nevoii de a ne găsi vocea colectivă și curajul individual, pentru a scoate aceste experiențe din întuneric. Și pentru a le trimite în trecut.

„Eram clasa a 7-a, aveam 13 ani. Am fost cu școala într-un schimb de experiență care are loc anual. În familia gazdă erau doi gemeni, băiat și fată, și părinții lor. Eu urma să dorm în camera băiatului alături de sora lui, deoarece avea un pat din acela cu sertar de unde iese un alt pat, iar el, în camera surorii lui.

În prima seară eram toți trei, ascultând muzică în camera lui. Sora lui a adormit iar eu mă uitam pe telefon. M-a întrebat dacă nu sunt obosită și i-am spus că nu, pentru că nu eram. A început să mă sărute fără acordul meu și să mă dezbrace, cu sora lui lângă mine, dormind. L-am împins și m-am întors cu fața la perete și a continuat până când m-am mutat în capătul celălalt al patului și l-am rugat să iasă.

A încercat același lucru și în următoarea seară și am reușit să îl opresc din nou și de atunci, m-am culcat foartre devreme și l-am evitat în casă.”

„Nouăsprezece ani. Sunt la un majorat. Nu cunosc prea mulți dintre oameni așa că la un moment dat, ajung să petrec ceva timp vorbind cu unul dintre barmani. La un moment dat, îmi aduce o băutură. Mă trezesc a doua zi după masă, în patul meu. Trei zile durează până ce, împreună cu familia, prietenii, taximetristul care m-a lăsat fără conștiință pe stradă, doctorul ginecolog care nu a vrut să mă primească pentru că nu vrea să fie implicat în ancheta unui viol, și alți actori ai acestui moment din viața mea, aflu, de fapt, cum mi-am petrecut seara.

Nu a ajuns să fie viol, datorită unui prieten care a vrut să plecăm repede de la petrecere, dar care nu a realizat că fusesem drogată sau că m-a lăsat singură în taxi. Am petrecut noaptea pe stradă și niciodată nu am simțit că am mai puțin control asupra corpului meu ca în perioada următoare.”

„Am 17 ani. În weekend-ul acesta am fost la mine la țară, cu o prietenă. În fiecare seară, noi am ieșit pe stradă cu niște vecine din sat cu care jucam cărți, vorbeam, râdeam etc. Pe la ora 21:33 (da, îmi amintesc exact ora, pentru că eram super speriată), au apărut trei bărbați în jurul vârstei de 20 ani și un tip de vârsta noastră, care oricum a plecat ca să se vadă cu iubita lui. În fine, eram cu prietenele mele pe o bancă și ne jucam, moment în care ne-am trezit cu acești bărbați lângă noi, care ne propuneau să fumăm un cui și să ne simțim bine. Mi s-a părut ciudat că ei mi se adresau doar mie și niciuna dintre fete nu spunea ceva din cauza fricii care efectiv se simțea în aer.

Prima oară i-am refuzat politicos și le-am spus că nu-mi doresc să fac asta și că oricum trebuia să plecăm acasă în câteva minute dar degeaba, pentru că tot ce știau să spună era: Mai stați 5 minute; Nu o să vă facem nimic, Vrem doar să ne simțim bine etc. La un moment dat, au intrat în mașină și au plecat dar ne-au spus că oricum se vor întoarce. În momentul în care eu și prietena mea am plecat, ei s-au întors și efectiv ne-au implorat să mai rămânem că o să ne simțim bine, mai ales unul dintre ei, care s-a ținut după noi vreo câteva minute. Eu am încercat să îi explic că trebuie să ajungem acasă pentru că mamaie se va îngrijora și nu îmi doream asta, iar în momentul ăla, el și-a pus brațul pe umerii mei, ca și când mă lua în brațe sau ceva de genul, și i-am spus să mă lase în pace pentru că am iubit. Reacția lui a fost asta: Păi, nu trebuie să știe și el ce facem noi aici. Moment în care am început să tremur, iar prietena mea a observat, m-a luat de mână și am plecat fără să mai spunem ceva.”

ielele_t19_028

„Aveam 14 ani. Ieșisem cu o colegă de la școală pe la ora 2 și voiam să mergem să mâncăm. Locul acela era cam la 2 stații depărtare, așa că am decis să mergem pe jos. La un moment dat, am observat că un bărbat cam la 30 de ani, merge pe strada laterală și ne face poze. Am încercat să ocolim, să ne piardă urma, însă nu am reușit: bărbatul continua să ne urmărească. Am trecut pe lângă mall și am intrat în el. Bărbatul după noi. Stătea și ne aștepta mereu cu un etaj mai jos, mall-ul având magazine doar până la etajul trei. Am decis să coborâm pe scările din spate, rugându-ne să nu ne vadă.

Am avut noroc și nu ne-a văzut. Imediat ce am ieșit din mall, am început să fugim până în locul unde voiam să mâncăm și ne-am pus la cea mai retrasă masă, astfel încât bărbatul acela să nu poată vedea. Am stat acolo următoarele trei ore, de frică să ieșim să nu ne întâlnim din nou cu acel bărbat, însă nu l-am mai văzut. Din fericire.”

„S-a întâmplat anul trecut. Pe zi, am aflat rezultatele la BAC și pe seară, am ieșit la pădurea amenajată din oraș împreună cu doi prieteni pentru a ne sărbători reușita. Am stat la unul dintre foișoarele amenajate și am luat cu noi chipsuri, semințe și ceva băutură. Nu am făcut gălăgie, nici mizerie. Se tot plimbau doi polițiști de la locală. Au venit în cele din urmă și au stat doar de vorbă cu noi. Mai târziu, amicul meu a trebuit să plece și am rămas doar eu și o prietenă. Păreau prietenoși, vorbeam diferite lucruri cu ei. Recunosc, eram cam amețită, iar polițistul mai tânăr, să zic până în 35 de ani, s-a apropiat foarte mult de mine pe bancă și încerca s-o convingă pe prietena mea care stătea în fața noastră că mi-e frig și el voia să mă încălzească, doar că el mă pipăia pe sub masă.

Nu credeam că sunt o persoană care să se blocheze la asemenea lucru dar pur și simplu eram stănă de piatră și nu puteam spune sau face ceva. Celălalt polițist era tot lângă mine pe aceeași bancă, doar că nu atât de aproape. Între timp, începusem să plâng și să șoptesc într-una prietenei mele să sune o anumită persoană. Știam că n-o să mă audă dar tot făceam asta în timp ce individul respectiv urca din ce în ce mai sus cu o mână, iar cu cealaltă mă ținea de după umeri ca să nu pot pleca. Până la urmă, m-am ridicat buimacă de pe bancă și am mers spre o stropitoare și am început să tușesc și l-am auzit cum îi spunea prietenei mele că vine să mă ajute să vomit dar nu îmi venea asta. Nu știam ce voiam să fac, doar tremuram. A venit și m-a luat după umeri și bănuiesc că voia să mergem în cabana lor dar m-am smucit, m-am dus la foișor, mi-am luat lucrurile, i-am spus prietenei mele să plecăm de urgență și am plecat de acolo într-un final.

După ceva timp, îl văd prin centrul orașului. Mă recunoaște și zâmbește.”

„Acum câteva luni, eram în stația de tramvai. Un bărnat beat, cu o sticlă de bere în mână, s-a apropiat de mine. Eram speriată. Acesta m-a întrebat cât este ceasul. Eu i-am răspuns. În acel moment, el s-a uitat la mine și a început să spună lucruri deosebit de obscene. Am avut noroc că tramvaiul a venit și am sărit în el. După două luni, eram în autobuz. Era ora opt și aveam căștile în urechi. La un moment dat, un bărbat beat s-a apropiat și a început să se certe cu șoferul. Eu mi-am lăsat capul în jos, să-mi acopăr fața. După câteva momente, bărbatul se uita la mine și zâmbea. Când m-am întors să mă îndepărtez, am realizat că în autobuz mai erau doi bărbați și o femeie. Nu mai puteam de frică.

M-am așezat jos iar bărbatul s-a așezat în fața mea. Se uita la mine. Nu apucasem să mă uit la fața lui. Acesta m-a întrebat cât este ceasul. M-am uitat le el și am realizat că este același bărbat ca și în stația de tramvai. Eu i-am răspuns cât este ceasul. Și el s-a uitat la mine și a spus că sunt frumoasă. Îmi amintesc fiorul pe șira spinării. Am decis să mă ridic. Bărbatul continua să comenteze lucruri obscene la adresa mea. A început să spună că ar trebui să am sânii mai mari deoarece lui îi plac femeile cu sânii mari. Nimeni nu a spus nimic, doar se uitau. Am decis că trebuie să cobor, îmi era mult prea frică. După câteva momente, bărbatul s-a ridicat pentru a coborî. Nu știam ce să mai fac. Dacă coboram odată cu el, cine știe ce pățeam. Așa că atunci când ușile s-au deschis, am făcut un pas în spate. Bărbatul a coborât iar eu am rămas în autobuz. Îmi amintesc încă privirea confuză de pe fața lui. Se aștepta să cobor și eu.”

„Acum câteva luni eram în stație la RATB, așteptam tramvaiul ca să pot merge acasă. Stăteam liniștită cu căștile în urechi și îmi vedeam de treaba mea, când au trecut pe lângă mine trei bărbați. Nu le-am dat multă atenție, cu toată că i-am văzut că se tot uitau în direcția mea. Când a venit tramvaiul, am trecut pe lângă ei ca să urc. Cât așteptam ca persoana din fața mea să se așeze ca să pot să îmi găsesc și eu un loc, am simțit cum o mână m-a apucat de fund și ma strâns. M-am întors confuză și șocată, numai ca să îi văd pe cei trei indivizi cum râdeau în spatele meu și se holbau la mine. I-am întrebat de ce au făcut asta și unul dintre ei a rânjit și mi-a zis că Părea că mi-o cer. Nu am înțeles atunci și nu înțeleg nici acum cum eu, o fată de 16 ani care nici nu îi băgase în seamă și își vedea pur și simplu de treabă, îmbrăcată în blugi și tricou, mi-o ceream.”

„Aveam 11 ani. Era prima oară când m-au lăsat părinții să merg cu autobuzul fără ei, de obicei, veneau cu mine unde trebuia și veneau să mă ia. Nu îmi place să mă îmbrac strigător și nici pe atunci nu-mi plăcea. Eram îmbrăcată în pantaloni cargo largi, bluză oversize și niște converși. În autobuz era aglomerat, dar brusc s-a golit. Urcase o femeie îmbrăcată foarte stilat, lângă ea, un bărbat îmbrăcat tot în felul acesta. Nu băgasem de seamă, am ieșit, m-am distrat, nu mi-am observat împrejurimile. Pe drum înapoi, am observat că aceiași erau în autobuz și se uitau insistent la mine. Autobuzul iar se golise. Simțeam o neliniște.

Bărbatul se apropie și se așază lângă mine. Atunci, știam clar că ceva nu e bine. Mă uitam furioasă în telefon, nevrând să fac contact vizual. Acesta începe să se joace cu părul meu. M-am încordat și am tras capul. Acesta îmi zice Da ce te ferești așa, frumoaso? Ridic privirea din telefon și mă uit disperată spre femeie, sperând că îmi va sări în ajutor. Aceasta îmi zâmbește și zice Are dreptate. Continui să o implor cu ochii, că doar nu fetele ar trebuie să se ajute între ele? Dacă vii cu noi, ți-am putea face rost de o slujbă în care ai putea face mulți bani…Atunci, speriată, făcusem mișcare să cobor, iar acesta îmi puse mâna pe interiorul coapsei și mișca în sus Doar trebuie să îmi faci o favoare întâi. Rețin efectiv cum a sărit peste ambii, cu lacrimi în ochi, și am alergat până acasă 4 stații.”

„Am 17 ani, acum o săptămână mergeam pe stadă în jurul după-amiezii. Eram îmbrăcată într-o rochie cu mâneci trei sferturi și cu jumătate de palmă deasupra genunchiului. În timp ce mă îndreptam spre metrou, un grup de vreo 7 băieți în jur de 18-19 ani începe să mă fluiere. Nu le dau atenție.

După câteva secunde, unul dintre ei strigă Mamă, ce ți-aș băga p**a în gură. Speriată, grăbesc pasul. Din nou, strigă altul Nu aș ieși îmbrăcată așa pe stradă dacă aș fi fată. Am intrat în pasaj și m-am grăbit cât de repede am putut pentru a mă întâlni cu prietenele mele. Eram șocată, nu înțelegeam de ce mi-au vorbit așa niște necunoscuți în plină zi, când eu nu eram îmbrăcată indecent și îmi vedeam liniștită de drum, fără să atrag atenția.”

„Prima oară când am fost hărțuită aveam 9 ani. Deși a durat doar câteva secunde, a avut un impact atât de mare asupra mea încât și acum, aproape 7 ani mai târziu, țin minte exact ce purtam, cum arăta individul și în special, cum m-am simțit atunci. Era vară și mama m-a trimis la magazinul de la colț într-o pereche de pantaloni trei sferturi mov și un tricou simplu.

Când mă întorceam spre casă, văd doi băieți mai mari, de 14-15 ani, care se apropie de mine, dar nu îmi era frică de ei. Eram doar un copil. Când mai sunt doar câțiva pași între noi, încep să râdă. Mă uit la ei și mă opresc. Cel care era mai aproape de mine își întinde mâna și mă atinge între picioare, după care continuă să meargă și să râdă. Mă opresc din mers și parcă totul din jurul meu se oprește cu mine.

Nu înțelegeam ce se întâmplase dar mă simțeam murdară, supărată, folosită și vinovată, deși nu făcusem nimic să îi provoc. Nu eram mai dezvoltată. Nu eram îmbrăcată provocator. Eram doar un copil. După câteva secunde îmi revin și, în timp ce merg, continui să mă uit în spate, întrebându-mă dacă mi s-a părut. Și după, îl văd întorcându-se spre mine și îl aud țipând C*rva mea! Nu știam ce înseamnă. Dar acum știu. Acum nu mai sunt un copil.”

„În vara din clasa a șaptea și clasa a opta, am început să mă dezvolt: mai exact, să mi se mărească pieptul. Într-o zi foarte călduroasă, mergeam spre serviciul lui tata, nici nu mai știu de ce mergeam acolo dar nu e relevant. Și purtam un tricou alb, mai subțire. Nu voi uita niciodată cum eu, un copil de 14 ani neîmpliniți, mergeam foarte liniștită până când am trecut pe lângă un bărbat care vorbea la telefon și care pur și simplu și-a întrerupt propoziția ca să țipe, citez, așa că scuzați, vă rog, limbajul, Ia uite, bă, ce ț*țe mari are asta! Mai e și copilă! Acest eveniment m-a determinat să stau cocoșată ca să îmi ascund pieptul și încă încerc să remediez asta.”

„Aveam maxim 15 ani și am vrut să merg în parcul Unirii. Eram îmbrăcată într-o fustă și fiind vară, nu mi-am luat dresuri. M-am urcat în autobuz cu prietena mea pe la ora prânzului, când autobuzul era foarte plin de oameni. Voiam să ne mișcăm mai spre ușă ca să putem coborî mai ușor peste câteva stații. Cât mă uitam pe geam, am simțit presiune la spate. Nu am putut să mă mișc deoarece stăteam în autobuz ca sardinele. Dintr-o dată, am simțit cum degetele unui om încercau să ajungă la zona mea privată. Am încremenit în timp ce îl simțeam, mă uitam la prietena mea cu lacrimi și disperare în ochi, nu am putut să scot un singur cuvânt. La următoarea stație, și-a scos mâna de sub fusta mea, mi-a zâmbit și a coborât din autobuz. De atunci, nu am mai purtat fustă decât când mergeam cu mașina, cu părinții mei.”

„Pe la mijlocul lunii august am primit o invitație de la nașa mea de botez să petrecem câteva zile pe litoral, împreună cu câteva prietene. Fiind un hotel mai exclusive, părinții s-au simțit în siguranță să ne lase să petrecem câteva zile călduroase la mare, noi trei. Majoritatea zilelor le-am petrecut pe plaja lor privată, stând la soare și citind novelele noastre preferate. Am văzut că un grup de bărbați (aproximativ 30-40 de ani) s-au așezat în spatele nostru. Nu am băgat de seamă, din contră, noi ne-am reluat discuția despre cărți. La un moment dat, eu m-am ridicat să merg să aduc niște sucuri și fix atunci, am văzut cu coada ochilor cum doi dintre ei au făcut scene obscene, în timp ce ochii lor nu îmi părăseau corpul. M-am strâmbat în sine și le-am făcut un gest fetelor să aibă grijă. Când m-am întors, devenise și mai rău așa că am zis să mergem repede în apă, fiind ultima zi, și după să plecăm imediat în cameră. Ne-au urmat în apă, în timp ce noi încercam să îi ignorăm cât de bine puteam.

Când au văzut că noi râdeam și ne vedeam de ale noastre, unul dintre ei a început să ne stropească și să ne roage să ne jucăm și cu ei. Au continuat minute bune în șir, până când cea mai mică dintre noi s-a răstit la ei. Se simțea tensiunea, iar expresiile lor s-au schimbat complet. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că situația nu s-a agravat și că am plecat de acolo fără incidente. Cel mai frustrant a fost că tot grupul avea copii și soții…nu te aștepți la așa ceva de la un părinte.”

„Îmi place la piscină, doar că azi când am fost, mi-am propus să nu mai intru în piscină fără iubitul meu lângă mine. Mi-am propus asta pentru că eram în apă și mă jucam împreună cu prietenii mei cu mingea, când deodată am simțit că m-a atins cineva pe fund. La început, n-am băgat de seamă fiindcă am zis că acea persoană de sex masculin înota și dând din mâini, se mai întâmplă să atingă și alte persoane. Doar că s-a întâmplat și a doua oară dar a doua oară m-a atins pe picior. Și a încercat și a treia oară dar mă îndepărtasem de acea zonă. Așa că am ieșit din piscină și n-am mai intrat.

Deja în țara asta, fetele/femeile nu se pot relaxa la piscină, fiindcă se întâmplă să fim atinse fără voia noastră de necunoscuți. Sau să se uite bărbații la noi, fără niciun pic de jenă, încât ne fac să ne punem pe șezlong și să ne învelim complet în prosop. Urăsc și să mai port pantaloni scurți și să se holbeze bărbații la mine. Spun bărbați fiindcă au peste 30 de ani. În momentele de genul, îmi doresc să mă fac mică sau să fiu acoperită din cap până în picioare. De aceea, ca fată, prefer să mă îmbrac în haine largi. Doar ca să mai iasă în evidență vreo parte a corpului și să fiu privitî de niște adulți care se holbează la fete de 18 ani.”

„La doar 10 ani, am învățat că fetele sunt văzute ca obiecte. Unul dintre copiii mai mici cu care mă jucam mi-a tras rochia din greșeală și mi-a dezvelit pieptul gol, deja în formare. Când m-am dus la adulți să le spun, un bărbat, un tată, mi-a spus: Ce? Și zici că nu ți-a plăcut?

La doar 10 ani am fost văzută ca ceva sexual. La 13 ani, băieții din școală îmi cereau nude-uri, obținerea acestora fiind singurul motiv de socializare. La 14 ani, eram fluierată și agresată pe stradă de băieți și bărbați mult mai mari decât mine. La 15 ani, aproape am fost violată de un coleg de liceu. La 16 ani, a trebuit să mă autointitulez feministă ca lumea să înțeleagă că nu sunt de acord cu sexualizarea femeilor. Vă întreb: asta este societatea în care vreți să trăiți? O societate în care fetele sunt văzute ca obiecte care au un singur scop? Să îi satisfacă sexual pe bărbați? Vreți ca fetele voastre să fie atinse în autobuz de către bătrâni cu intenții greșite, când ele nici măcar nu sunt majore? Acestea sunt întrebările pe care mi le pun zilnic. Și lupt ca răspunsul la ele să nu fie nu. Pentru că eu pot fi fiica ta, sora ta, prietena ta, iubita ta și chiar tu.”

„Prima oară, aveam 12 ani și era ziua femeii. Mama mă rugase să merg până la magazinul de la colțul blocului, să iau o pâine. Când mă întorc, văd prin ușa scării un bărbat care aștepta în capul scărilor, în spatele unei alte uși. Nu era nimeni altcineva prin preajmă, ceea ce m-a îngrijorat puțin, însă mi-am spus să nu mai fiu paranoică și să-l judec pe bărbat fără motiv că sigur nu are intenții rele. Intru în scară, urc treptele și dau să intru pe ușă. Coridorul era strâmt, de-abia încăpeau două persoane, însă eu m-am lipit de perete, încercând să las cât mai mult spațiu între mine și străin. Când am crezut că scap, el mă îmbrățișează de la spate și îmi șoptește Nu pleca, mai stai puțin, vreau să îți arăt ceva, în timp ce îmi acoperea gura. Cu ajutorul reflexelor mele, am reușit să îl lovesc aruncând piciorul în spate, însă cumva el mă întoarce cu fața la el în timp ce încercam să fug. Tot ce am reușit să văd înainte să fug era că avea pantalonii și lenjeria intimă trase în vine. Am fugit cu toată puterea până acasă și după, am plâns timp de cel puțin o oră.

A doua oară s-a întâmplat în drum spre operă. Era dimineață și mă duceam calmă la repetiții prin parcul operei când dintr-o dată, aud pași în spatele meu. Panicată, îmi grăbesc ritmul, observând că și persoana din spatele meu face același lucru și continui să alerg până reușesc să intru în operă. La doar puțin timp, văd prin geamurile ușii că în parcarea de lângă se afla un bărbat care striga Haide, frumoaso, unde ești? Unde ai dispărut?”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: