Ana de la LangMania

Text: Thaisa-Lori Tudora-Nedelcu

Foto: Ciprian Samihian

„Decizia mea a fost una radicală. Urma să particip la Expolangues – Paris, Franța și mi-am zis dacă îmi place zilele astea aici, rămân în domeniu și îmi investesc toate resursele pentru a crea un centru de limbi străine, acasă, în Brașov.”

Și așa s-a născut Langmania.

***

Ana mă așteaptă pentru discuție la sediul din Centru Civic, la finalul zilei de cursuri, cu o cafea. Mă conduce într-una dintre sălile centrului și începe să îmi povestească despre dinamica sfârșitului de vară la centru, despre bucuria venirii toamnei și alte câteva subiecte legate de activitate. E veselă și energică, zâmbește și glumește, de parcă ziua de lucru abia începe.

A absolvit liceul în Brașov, facultatea a terminat-o la Iași, masteratul în Brașov, dar a studiat și în străinătate, prin intermediul programului Erasmus. Nu cunoaște viața fără limbile străine, chiar dacă a profesat și în alte domenii, în paralel cu meditațiile, traducerile și studiile în domeniu: „predau încă din facultate, studiile pe care le-am urmat m-au condus în această direcție, dar am știut întotdeauna că lucrurile în modul de predare pot fi diferite, mi-am propus să aduc ceva nou”.

Problema cea mai mare pe care o ridică o mare pasiune este cât de dispus ești să riști, să sacrifici, să fii împăcat cu deciziile pe care le iei. Astfel că ne mărturisește: „Decizia mea a fost una radicală. Urma să particip la Expolangues – Paris, Franța și mi-am zis “Dacă îmi place zilele astea aici, rămân în domeniu și îmi investesc toate resursele pentru a crea un centru de limbi străine, acasă, în Brașov.”

Ce funcționează în străinătate, trebuie să funcționeze și în România. A crezut sincer că tot ceea ce a învățat în școală și în perioadele în care a studiat și călătorit în străinătate poate fi aplicat în ideea ei de afacere, deși în România lucrurile se mișcă o idee mai greu. Și din 2014 predă, împreună cu echipa sa, limbi străine copiilor, elevilor și adulților de toate vârstele, activitatea desfășurându-se în sediul de pe Griviței, în Centrul Civic, cunoscut drept cartierul de afaceri al orașului.

LangMania – E catchy, ușor de pronunțat, are muzicalitate și se reține ușor. „Îmi place munca în echipă, așa că și pentru alegerea numelui, am făcut sondaj de opinie printre apropiați, după ce m-am oprit asupra câtorva opțiuni – a rămas LangMania. Pare un nume simplu, dar uite că nu toate lumea îl înțelege, trebuie să-l explic destul de des: Lang de la langues și Mania de la pasiune.” Completează ideea, spunând că, uitându-se în urmă, nu putea alege un nume mai bun – exprimă exact ceea ce este: pasiunea ei transformată într-un business, în locul ei de muncă, în spațiul în care uită de toate problemele.

Întoarsă în țară, după participarea la Congresul Expolangues – Le numérique au service des langues (cea de-a treia ediție, 2013, Paris), Ana nu a mai stat pe gânduri și a început să pună pe foaie toate cele necesare. Le enumeră rapid: un spațiu potrivit, găsirea colaboratorilor, materialele necesare pentru utilarea și decorul sălilor de clasă. Zâmbește și povestește melancolică despre începuturi: “legat de cursanți, nu am fost niciodată îngrijorată, lucrez dinainte să înființez LangMania, ca PFA (persoană fizică autorizată) și apoi II (Întreprindere Individuală), predam încă de pe atunci cursuri față în față și online, pe Skype”.

ielele_t19_041

The hard way – calea cea grea.

„Pentru mine, modul în care am înființat centrul de limbi străine a fost the hard way. E puțin dificil să faci ceea ce îți place, vrei să crești, dar realizezi că tot ceea ce se află în culise e greoi, apăsător, iar contextul național nu ajută foarte mult.”

A început de la zero și tot ce câștiga se transforma fie în scaune și măsuțe colorate pentru sala cursurilor pentru copii, fie într-o tablă magnetică mare pentru sala cursurilor în grupuri și alte materiale necesare. Scenariul cel mai fericit ar fi fost să înceapă cu un buget mare, pentru toate materialele necesare și o investiție consistentă în marketing. Dar este inventivă, optimistă și a găsit mereu o soluție: „În Brașov competiția a fost și este mare, iar când am început, exista ofertă pentru serviciile pe care le oferim și noi. Nu m-am descurajat niciodată, caut mereu soluții. De aceea, ne-am axat pe cursurile online, a fost varianta de rezervă care elimina bariera spațiului.”

Povestea Anei nu este o poveste roz dar nici gri, însă este cu siguranță o poveste din care se pot inspira toți cei care nu doresc să plece din țară pentru a-și împlini visul. Nu doar că nu se plânge de provocările jobului pe care l-a ales, dar stă puțin pe gânduri, ușor încurcată, atunci când aude întrebarea. Cei mai mulți antreprenori se lovesc, în primul rând, de problema clienților, având nevoie de strategii bine consolidate pentru a nimeri din prima publicul țintă: „pentru mine, cea mai mare provocare a fost găsirea colaboratorilor competenți și de încredere – îmi doream formarea unei echipe solide, pe care să mă pot baza, căutam persoane profi și cu disponibilitate de lucru pe termen lung, voiam să împărțim aceeași pasiune pentru predarea limbilor străine, știam că altfel nu se poate.” Concomitent cu găsirea spațiului și realizarea tuturor activităților antreprenoriale, a început să caute colaboratori printre prieteni și colegi de facultate. „Eram în continuare foarte entuziasmată, în pofida birocrației și a tuturor activităților logistice pe care le aveam de făcut, mă gândeam că e mult mai ușor să lucrez cu oamenii cunoscuți, cu care am studiat. Nu am reușit să o conving decât pe sora mea, alături de care lucrez și în momentul de față.”

Mult mai serioasă, menționează drept provocare constantă taxele la stat, despre care toți românii, care conduc sau nu o afacere, știu că sunt mari, încurcate și o reală bătaie de cap, la fiecare sfârșit de lună și de an. De altfel, problema taxelor foarte mari a reprezentat singurul moment de răscruce din activitatea Anei: Nu simt ajutor din partea statului. În mod surprinzător, primii 3 ani au fost mai ușori. La începutul activității, lucram inclusiv cu studenți și persoane care mai aveau un job, putând să le plătesc activitatea în funcție de numărul de ore lucrate, însă în 2017 s-a modificat plafonul pentru plata salariilor, impunându-se un prag minim pentru cotizație. A fost singurul moment în care m-am gândit să mă opresc, să regândesc toată activitatea mea.

Suntem în 2019, iar LangMania încă postează pe rețelele de socializare oferte de colaborare pentru traduceri, cursuri și înscrieri la ateliere de creație în limbi străine pentru copii, cursuri de conversație, de specializare, deci nu a renunțat – activitatea se extinde, iar taxele rămân singurul subiect incomod. Cel mai probabil, situația legislativă și un sistem de taxe mai blând, corect pentru toți cei care demarează o afacere, în special un business care vizează să fie o gură de aer proaspăt în domeniul educației, se vor modifica mai greu, așa că nu ne rămâne decât să ne întrebăm cum te poți motiva ca antreprenor de provincie în domeniul educației private. Cu o hotărâre de maestru, spune că nu se vede făcând altceva, știe de când era copil că vrea să schimbe ceva, să ofere un serviciu de calitate: „doar asta poate schimba un om, educația de calitate.”

Cele mai mari satisfacții ale unui antreprenor – profesor, antreprenor – traducător și interpret

Jonglează cu activitatea de manager, profesor, traducător și interpretariat de conferințe de tot felul, iar la sfârșitul zilei merge și la cursurile de dansuri, la o plimbare, pe jos sau cu bicicleta, iar prietenii știu că nu refuză absolut nicio întâlnire – găsește de fiecare dată o modalitate să le strecoare pe toate în programul ei.

Referindu-se la cursurile predate, cea mai mare bucurie pe care un profesor o poate avea este mulțumirea cursanților. În termen de traduceri, feedback-ul primit de la firmele partenere este cel care o motivează: „predăm traducerile repede, la calitatea așteptată de colaboratorii noștri”.

Nu consideră că era mai bine în alt oraș sau în capitală, spune că ar fi fost doar diferit, fiind sigură că provocările unui oraș care vibrează constant aduce mult mai multe provocări. „Cu siguranță în București cererea de traduceri și interpretariat este mult mai mare. În fond, acolo se desfășoară cele mai multe întâlniri de afaceri, conferințe, diverse adunări, unde este nevoie de traducători-interpreți.”

Profesia de profesor de limbi străine nu se rezumă doar la predarea limbilor străine, ci devii unul dintre cei care are un rol în transmiterea unor valori, în special când este vorba de lucrul cu cei mici și cei mai tineri cursanți. Ana pregătește cursanți pentru admitere la facultate, pentru examenele de limbă recunoscute internațional, predă cursuri de specializare și terminologie pentru medici și asistenți medicali, dar și persoane care lucrează în construcții și multe alte domenii. „Pentru mine, tot ceea ce fac, este win-win: mă conectez cu toți cursanții, cu unii dintre ei păstrez legătura. Aș vrea să mă refer mai ales la cei care doresc să plece din țară și au nevoie de limba engleză sau franceză pentru practicarea profesiei sau pentru interviul de angajare.

Să urmărești evoluția unei persoane este o mare satisfacție, indiferent de tipul de programului de studiu stabilit la evaluarea inițială: „primesc frecvent telefoane care mă iau prin surprindere, de la cursanții pe care i-am meditat și simt că am participat puțin la împlinirea visurilor lor.” Este vorba despre persoane care au avut în trecut probleme financiare în România – rate, întreținerea copiilor – care au decis să plece temporar sau definitiv din țară, pentru a-și schimba parcursul vieții: „mă bucură faptul că foarte mulți români care decid să lucreze în străinătate se ambiționează și își iau responsabilitatea de a învăța o limbă străină înainte de a pleca.

Se emoționează atunci când relatează pasaje din conversațiile pe care le are cu cei care îi mulțumesc pentru rezultatele avute, vorbește cu pasiune despre tot ceea ce face, emanând o energie care s-ar asorta cu o prezentare pentru tinerii care au nevoie de un exemplu de antreprenor, care reușește în țara natală, în provincie.

***

Acest articol a fost publicat în revista ielele, nr. 2 – toamna | ritualuri, apărut pe 13 septembrie, 2019.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: