Magie

„Satisfacția pe care o simți în momentul în care ajuți pe cineva necondiționat nu se compară cu nimic iar în paliație, o primești zilnic, dacă te dedici sută la sută. Nu poți descrie cum te simți după o îmbrățișare, o mângâiere, un zâmbet al unui pacient spitalizat de șase luni, un pacient care se simțea abandonat, singur, după ce reușești să-l faci să vorbească, să-i ajungi la suflet. (…)

Când o asculți pe Melania, îți vine să mergi să sari șotron deși ești mare iar afară plouă și este ger, să îmbrățișezi străinii pe stradă și să-i pupi pe obraz de parcă ei sunt, fiecare, Moș Crăciun cel profetizat pe când erai mică. Ascultând-o îți vine deci să te prinzi de viață.” – De vorbă cu un înger.

***

Ne-am gândit la magie, la costume de magicieni, la trucuri cu hârtie chinezească care ia foc sub ochii noștri fără a arde de fapt. Ne-am gândit la lumini de Crăciun. Ne-am gândit ce înseamnă ele pentru noi și cum ne duc în zbor, de mână, undeva departe, într-o lume potențială. Ne-am gândit cât de mult ne place să ghicim trucul din spatele magiei înainte de a se fi terminat, ca să arătăm cât suntem noi de istețe, ca Miss Marple sau detectivul Columbo.

„Nu avem nevoie de magie ca să schimbăm lumea. Avem deja în noi toată puterea care ne trebuie: avem puterea de a ne imagina o lume mai bună.”

J.K. Rowling

underwater-2349065

Și apoi o întrebare a încolțit în noi: oare toate acestea nu sunt doar niște trucuri și deci niște iluzii? Ne-am dat seama că ne place magia dar vrem adevăruri mai mult decât șiretlicuri. Vrem să simțim cum mirosea bucătăria bunicii când făcea prăjituri, după un post interminabil pe care îl țineam, ca niște copii cuminți. Vrem să resimțim sentimentul acela bizar când bunicul, în ultimul an de viață, ne-a arătat cum se developau manual pozele pe film, cum se ridicau imaginile din film și pluteau ca niște fantome, pentru a se agăța apoi cu sete de carton. Vrem să surprindem în cuvinte momentul acela când un cântec al Siei răsună la radio în autobuz, iar tu și doamna de lângă tine, cu decenii mai în vârstă, fredonați împreună în exact același moment. Și apoi chicotiți schimbând priviri complice.

Așa că am pornit în căutarea magiei în oameni și ce fac ei, în deciziile lor și luptele invizibile de zi cu zi, în visurile lor și motivațiile din spate. Pentru că, atunci când trăim cu certitudinea că ne trăim visul, că avem o menire, fie că suntem Nadia Melania Pop, asistent medical pe îngrijiri paliative, Lorena Oprică, profesor de matematică, sau Margareta Spânu-Cemărtan, supraviețuitoare a deportărilor din Siberia și militantă pentru păstrarea memoriei colective, trăim zi de zi momente magice infinite. În alte situații însă, magia este invizibilă, așa cum a fost în cazul universalizării conceptului de zero și a călătoriei lui de la o idee absurdă, pentru Aristotel, la un element esențial calculului unei găuri negre, spre exemplu. Ceea ce ne arată istoria lui zero sau istoria privată a lui Jane Austen este că trăim uneori colectiv în magie dar nu putem să vedem acest lucru decât după ce evenimentele au avut deja loc. O călătorie colectivă izvorâtă din același eveniment ne este prezentat și în articolul „Și când cred că nu mai pot, mai pot puțin”, prilej cu care vedem cum maternitatea a fost imboldul spre începerea unei afaceri, din perspectiva unor femei diferite. Magie este și când stai doar tu cu gândurile tale și revii la anumite locuri care te atrag obsesiv, aproape mitic, „De parcă ar fi dragonii tăi” sau de parcă acolo îți cauți o medellā, o cale spre vindecare – „Shinrin-yoku, vindecare prin îmbăiere în natură”.

Pentru că magia adevărată începe doar când ți-ai dat masca jos și ești doar tu cu tine, în cel mai nud moment de sinceritate. Și îți recunoști că acel moment te face să simți ceva, ceva-ce-vei-ține-minte-toată-viața, ceva-ce-vei-căuta-toată-viața când îți va fi dor și să piepteni franjurii covorului persan din sufragerie sau să duci la obraji un măr basarabean pribegit în taigaua siberiană. Magia este deci mereu intrinsecă și deci, din fericire, mereu cu tine. Abracadabra!

Vă așteptam ♥

Vă mulțumim & bine ați venit!

Fotografii: Engin Akyurt

***

Acesta este editorialul numărului 3 din revista ielele, disponibilă din 13 decembrie la nivel național & în aeroporturi în magazinele InMedio și Relay (locațiile precise, aici).

Revista ielele este publicată cu grijă pentru natură și oameni. Mai multe detalii, aici.

ielele reduced-1-page-001

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: