pierdut & regăsit.

„Tu ești acel lucru vast pe care-l vezi în depărtare, cu marile telescoape.” – Alan Watts


„Ghemuită pe bancheta din spate, adolescenta îmi arată cu mâna direcția pe care trebuie să o iau. Fac cum spune ea. Taxiul e în coada mea. Babeta îmi arată pumnul.

– Și acum, pe unde o iau?

– La stânga!

În momentul în care îmi răspunde, arată cu mâna spre dreapta.

– Ionela, nu mai știi care îți este dreapta și care stânga?

– Ba da…Nu…Pe acolo!

Izbucnim într-un râs nervos. Ionela este panicată total. Sunt sigură că dacă o întreb cum o cheamă, îmi va spune „Petru”!

De bine, de rău, îi urmez indicațiile pe care mi le dă în dezordine. Trag de volan, fac slalom, trec pe roșu..În oglinda retrovizoare, urmăritorii au rămas mult în urmă. Nu-mi pare rău că am luat Audi-ul…După cinci minute lungi cât o zi de post, Ionela riscă să se uite înapoi.

– Nu-i mai văd, răsuflă ea, fără a-i veni a crede.”

Acesta nu este un fragment dintr-un film și nici dintr-o carte polițistă. Acesta este un fragment din viața Ianei Matei, consemnat în cartea „De vânzare: Mariana, 15 ani.” Și un fragment din viața Ionelei*, care la 15 ani și jumătate, a evadat cu ajutorul Ianei din mâinile unei familii de traficanți, după ce fusese sclavă sexuală în Turcia, România și Spania. Din Călărași, au fugit împreună la Pitești, unde Iana Matei conduce din 1999 asociația Reaching Out Romania, o asociație prin care sprijină victimele traficului de persoane din România. În spate, Iana are o adevărată biografie de eroină, de la revoluție și până acum, primind, de altfel, premiul Europeanul anului, în 2010.

În spatele poveștilor similare situației Ionelei*, se află sărăcie sistemică, familii destrămate și un nivel de educație scăzută, de ambele tabere, victime și agresori. Printre tinerele care încearcă să schimbe ceva în viața unor femei aflate în situații asemănătoare, se numără și Ramona, de la Asociația Free din București. Candoarea cu care ne-a povestit despre munca ei de teren ne-a dat speranță și ne-a intrigat deopotrivă, știind că luptă să schimbe ceva ce întreaga societate ar trebui să schimbe.

În completare, celebrăm în această ediție lupta universală purtată în tăcere, în privat, de fiecare dintre noi: lupta pentru a da un sens vieții noastre. Și implicit, lupta de a fi fericiți. Descoperim prin Diana Stanciu și proiectul ei, What Dreams May Come, 10 oameni diferiți și visurile lor. Și pe Diana, o cruciadă la purtător împotriva vieților trăite pe pilot automat. Pentru că atunci când încetăm să mai visăm, trăim fără a fi în viață, doar pentru ceilalți. Și atunci, ce rost mai au luptele tăcute ale fetelor ca Ionela? Ce rost mai are să fim liberi?

Ediția aceasta a revistei noastre s-a țesut în jurul ideii de „pierdut & regăsit”, deși credem că, atât timp cât ne asumăm fiecare decizie luată, indiferent de rezultat, nu avem cum să ne pierdem. Știm însă că recalibrarea constantă cu lucrurile care contează pentru noi, este o metodă eficientă de a rămâne aliniați cu visurile noastre. Celebrăm deci istorii mici, a femeilor de la care am simțit că am avea ce să învățăm. Prin entuziasm, frici, creativitate și curaj. Adică exact cum erau bunicile noastre, fără să își asume aceste atribute și fără prea mult tam tam.

Poveștile din această ediție a ielelor ne arată în primul rând că visurile nu se îndeplinesc din inerție ci lucrând la ele, puțin câte puțin. Dar se împlinesc, pentru că iată, atâtea persoane minunate ne arată cum își trăiesc propriul vis. Și pentru că ne citiți aici.

Vă mulțumim & bine ați venit!

Vă așteptam

Foto: Engin Akyurt

Editorial revista ielele | vară, 2019|pierdut & regăsit

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: