Pe 26 mai, la vot: „O Românie mai bună nu cade de sus.”

În 12 februarie, 2019, Tribunalul Harghita decidea închiderea dosarului Țăndărei și achitarea celor 23 de acuzați în urma prescrierii faptelor. Pârâții, femei și bărbați, majoritatea rude, erau acuzați în acest dosar încă din iulie, 2010, printre altele, de trafic de persoane și constituire a unui grup infracţional organizat. După 9 ani de proces și 53 de termene de judecată, faptele s-au prescris – adică legal, nu mai contează dacă au fost vinovați sau nu, pentru că a expirat termenul în care puteau fi judecați pentru faptele lor. Decizia este nedefinitivă însă pe parcursul procesului, pentru unii dintre acuzați faptele au fost reîncadrate juridic de către Tribunalul Harghita în fapte mai puțin grave – precum reîncadrarea de la o infracțiune de „constituire a unui grup infracţional organizat”, pasibilă de 5-20 de ani de închisoare, la „constituire a unui grup de criminalitate organizată”, infracțiune pasibilă de 1-5 ani de închisoare.

Dosarul Țăndărei are în spate o amplă activitate anglo-română din 2010 de dezamorsare a unei rețele de trafic de persoane – 181 de minori romi identificați, duși din România în Regatul Unit, pentru furt, cerșetorie și prostituție. Peste 130 de persoane au fost arestate și condamnate în Regatul Unit în legătură cu acest dosar, în vreme ce în România, complicii lor au fost trimiși în judecată în dosarul Țăndărei. În paralel, în martie 2011, la nivel european, această operațiune de dezamorsare a rețelei de traficanți și dosarul Țăndărei au influențat direct forma directivei europene anti trafic de persoană – Directive 2011/36/EU.

Datorită aderării României la UE, avem situri Natura2000, esențiale pentru conservarea biodiversității, indemnizații pentru micii producători sau o Agenție Națională Împotriva Traficului de Persoane. Și deși Parlamentul European nu este singura instituție din UE care poate legifera, este singura instituție care are reprezentanți aleși prin vot direct și deci singura instituție democratică. Dacă UE ar deveni mai puternică iar România mai puțin coruptă, dosarele de tip Țăndărei ar fi soluționate eficient.

Am colectat mai jos vocile din stradă, din cartierul Tractorul din Brașov, azi, pe 16 mai, care ne demonstrează că pe 26 mai, trebuie să ieșim la vot, atât pentru Parlamentul European, cât mai ales pentru referendum. Cât despre referendumul pentru Justiție, reamintim că vor fi 2 întrebări:

1 – Sunteți de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție?

2 – Sunteți de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare și cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele direct la Curtea Constituțională?”

Noi credem încă în potențialul României și spunem de două ori: 1. DA. 2. DA. Strada însă spune pe alocuri altceva. Noi mergem oricum la vot, cu determinare și speranță.


O Românie mai bună nu cade de sus.

Domnul Dumitru este în Parcul Tractorul din Brașov într-o zi ploioasă, trăgând energic de aparatele sportive din parc. Într-o zi mai senină, ar fi mers în Parcul Central, să joace șah cu ceilalți vârstnici care se adună acolo, unde discută adesea chestiuni politice. Despre Parcul Central ne spune că: „Au fost ieri ăștia de la PSD dar au plecat. Le-am spus să ne lase în pace.”

Domnul Dumitru are 72 de ani și este în prezent pensionar, după ce a lucrat în Uzina Tractorul. Vorbind despre alegeri, ne spune că știe deja cu cine va vota: „Cu USR, pentru că trebuie să alegem alți oameni acolo, âia nu mai sunt buni acolo, cum este PSD-ul.”

De altfel, crede că în special tinerii trebuie să iasă acum la vot: „Să meargă la vot. Trebuie mers. O Românie mai bună nu cade de sus. Așa i-am spus unui bucureștean, turist pe sub Tâmpa, care spunea „eu n-am fost la vot că mi-e silă” (n.r. îi imită vocea bucureșteanului), dar o Românie mai bună nu cade de sus.”

În legătură cu întrebările de la referendum: „Parcă am înțeles ceva. Dacă sunt de acord cu astea…ca să nu mai ajungă acolo oameni care sunt certați cu legea.” În timp ce vorbim, pe lângă noi, trece un alt vârstnic, îmbrăcat modest și mergând agale cu capul în pământ. Domnul Dumitru mi-l semnalează cu un semn din cap: „Uite cine votează cu PSD, bătrânii ăștia, să nu le spui la ăștia ceva de PSD. „Âștia ne dau!” (n.r. imită o voce guturală). Apoi continuă „Eu n-am mai pomenit în Brașov, la ora asta, când au apărut cartofii noi să fie âia vechi tot 4 lei.”

Am înțeles ceva, dar…”

Pe jos prin același cartier, trec dincolo de piață, în zona denumită mai demult „Aleea foamei”. Fostele blocuri de nefamiliști, garsoniere cu băile comune pe coridor, sunt astăzi reabilitate. În aceeași zonă, sunt și blocuri cu două camere, construcții mai noi. Doamna Stanciu are 33 de ani și a ieșit să își plimbe băiatul ei de 2 ani. Despre alegeri, ne spune că „Dacă se poate, o să merg” iar despre referendum, „Am înțeles ceva, dar…” Recunoaște că nu poate ține pasul cu ce se întâmplă, politic și crede că nu îi influențează oricum viața ei.

Votăm votul care trebuie să-l votăm.”

Doamna și domnul Boidache trec strada cu pași mari, domnul Boidache ușor înaintea soției lui, în timp ce doamna Boidache îi vorbește. Domnul Boidache are acum 86 de ani iar doamna Boidache, 80 de ani. Au crescut împreună doi băieți, lucrând amândoi la turnătorie dar în schimburi diferite. Sunt joviali și se întrerup unul pe celălalt când vorbesc. Doamna Boidache domină discuția iar domnul Boidache intervine cu haz, din când în când.

Doamna Boidache afirmă cu fermitate: „Ies la alegeri dar votez numai un singur vot.” Clarificăm deci că nu votează la referendum: „Nu. Nu vreau. (n.r. domnul Boidache izbucnește în râs) Știi ce? Nu trebuia Iohannis să facă referendumul acuma. Pentru ce, ca să fie ales el? Naiba, cine iese, iese. Mă duc, în fiecare an m-am dus la vot.”

Domnul Boidache: „Votează PSD-ul.”

Doamna Boidache: „Votăm PDS-ul.”

Domnul Boidache intervine: „Votăm votul care trebuie să-l votăm.”

Doamna Boidache adaugă dintr-un foc: „Uite, știu că tineretul votează cu haștaragiștii âia…cu USR-ul. Dar spuneți-mi mie ce a făcut Iohannis în 5 ani de zile? Ce-a făcut? S-a plimbat în toată lumea asta pe banii noștri. Dar el ca să se implice la ăștia care dă cu pietroaie în oameni și înjură și scuipă, și pe polițai și pe jandarmi, e frumos așa? Dar dacă n-ar fi polițaii ăștia să ne apare, cine ne apără, ăștia cu pietroaiele? Sau cum a zis Orban Dați cu parul în PSD. Și dumneata ai părinți, bunici, eu nu cred că sunt atât de îndrăgiți de ăștia…poate de USR.”

Dezvoltăm pe tema votului lor și ajungem la tema pensiilor. Tot doamna Boidache ține să menționeze: „Mărirea de pensie ne-a bucurat tare mult. Pe noi, ne-au ținut cu punctul, că până nu se mărește punctul, nu ne mărește. Am ieșit la pensie cu 1700 de lei, bani vechi. Și acuma, de bine de rău, am acuma 11 milioane, că mi-a mărit PSD-ul, nu mi-a mărit Iohannis.”

Amândoi sunt mândri că băieții lor și-au făcut familii aici și nu au plecat din țară. Recunosc că „La USR ar mai merge dar cu PNL-ul.”, „Ăștia care dau cu parul”, completează domnul Boidache”, „Ăștia sunt terminați”, afirmă soții Boidache în cor.

Să mai salvăm ceva din țara asta, dacă s-o putea.”

Doamna Florea este vânzătoare și a început să muncească imediat după revoluție. Îi place să muncească și să fie cât mai activă. Acum, la 48 de ani, se mândrește cu singurul ei copil, un băiat de 24 de ani care termină facultatea de drept anul acesta, la Sibiu. Va ieși la vot deși încă nu s-a lămurit exact cum trebuie să voteze la referendum, pentru că „termenii ăștia juridici sunt dificili”. Totuși, va merge iar celor care nu vor să iasă la vot, le transmite „Să iasă la vot. Să mai salvăm ceva din țara asta, dacă s-o putea.”

Să iasă de la Parlament, să vadă ce casă am.”

Doamna Matei* este văduvă și are 62 de ani. Vine periodic la Brașov, ca și vânzătoare ambulantă și stă adesea în Piața Tractoru din Brașov, la colțul unui chioșc universal. Stă așezată pe jos, pe asfalt, în aceeași zi ploioasă și mă așez și eu lângă ea. Aflu deci că atunci când vine în Brașov, stă la niște prieteni, unde nu plătește chirie însă nu poate să rămână la ei mai mult timp. Doamna Matei* vine aici din Harghita, satul Valea Strâmbă, și face aceste drumuri pentru cei patru nepoți, pe care îi are singură în grijă. Ei au vârste cuprinse între 5 și 15 ani și are grijă de ei de când părinții lor s-au despărțit și au plecat pe drumuri separate. Niciunul dintre băieți nu merge la școală și îmi spune, cu lacrimi în ochi: „n-am cu ce să-i dau la școală. La școală, trebuie să ai ce-ți trebuie la copii. Să le faci baie, să-i îmbraci, să-i schimbi, să-i cumperi.”

Singurul venit stabil de la ei din casă este ajutorul social încasat de ea, de un milion și jumătate. Adesea, este amendată de Poliție și îi este confiscată marfa. Astăzi are o sacoșă plină de perdele. Marfa o primește de la prieteni și se schimbă, în funcție de ce primește de la ei. De la politicieni, vrea un singur lucru: „Vreau să ridice ajutorul, că noi murim de foame. Eu mă chinuiesc, cade casa pe mine. Am grijă de ei, eu pensie n-am. Un milion jumate, poți să trăiești din ei?”

Ar vrea să meargă la alegeri „Să se schimbe ceva, ca să fie ajutorul mai mare. Nu știu cu cine votez, dar să fie un om bun ca să ridice ajutorul.” Recunoaște că aproape a ajuns la capătul puterilor și spune, tot cu lacrimi în ochi: „Nu-ți vine ca să furi, când ți-e foame? Mama și tata nu m-a învățat la furat, îmi dădea peste mână, uite-așa (n.r. îmi arată), îmi dădea peste mână.” În rest, își mai dorește din partea politicienilor: „Să iasă de la Parlament, să vadă ce casă am. Cade casa pe mine, stau pe-un câmp. Primarul nostru de la Harghita este rău, nu ne-ajută cu nimica. A pus niște pietre pe străduța noastră, de intrăm până la genunchi în noroi. Până la mine, n-a ajuns. Mă mănâncă noroiul, apă n-am, curent am și cade casa pe mine cu curent cu tot. Mă crezi că la mine plouă în casă?”

Foto: „Putem fi eroi măcar pentru o zi”, Jessica Podraza, CC, 2019.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: