Agora: piața, spațiu alternativ de justiție socială

Piețele au fost dintotdeauna spații de reuniune, schimb de idei, formare de grupuri, exprimare artistică dar și politică. Piețele au reprezentat și spații de aplicare a justiției, prin procese publice și execuții. Iar piețele se dublează și ca spațiu de schimbare socială și politică profundă, prin revolte și revoluții. Dar dincolo de toate acestea, piețele sunt și spații alternative de cucerire a libertății femeilor în societăți profund patriarhale și de construire a unei adevărate comuniuni feminine. O mărturie a rezilienței femeilor ce a traversat secole și a realității paralele a sute de mii de femei.

Text: Patricia Stan

Foto: Tim Mossholder, SUA, Mattias Jacobi, Argentina, Nicole Adams, SUA, Monica Melton, SUA, Laëtitia Buscaylet, Chile, Quasim Sadiq, Pakistan.

Agora însemna în greaca veche „spațiu deschis pentru reuniuni” și avea în Grecia Antică un rol social și politic important: era locul de întâlnire pentru anunțarea și discutarea ultimelor știri politice, militare și sociale.

Arhitectural, Agora clasică a fost creată sub domnia generalului Kimon, la începutul secolului V î.Hr. Sub domnia lui, s-au construit mai multe clădiri în spațiul public, un apeduct și Hermii: coloane rectangulare din piatră sau teracotă, cu bustul zeului Hermes deasupra și organe genitale masculine la jumătate, care marcau intrarea în spațiile publice dar și în casă sau altare. În a doua jumătate a secolului V î.Hr., Pericle, care îl va înlocui pe Kimon, va continua cu propriul său plan urbanistic, care va da formă Atenei clasice.

Într-una din aceste piețe, Socrate și-a ținut predicile despre sensul vieții, spre deliciul tinerilor atenieni. Tot aici, fiul lui Ariston, l-a auzit pe Socrate predicând, a plecat acasă, unde și-a ars toate lucrările, și a luat-o de la capăt. El va deveni Platon, fondatorul Academiei – prima Universitate europeană, și profesorul lui Aristotel, care la rândul lui va deveni tutorele lui Alexandru cel Mare. Contemporan cu Platon, Diogene din Sinop a locuit la un moment dat chiar în Agora, predicând cinismul ca și curent filosofic și promovând o viață ascetică.

Tot aici, Diogene a făcut istorie, conform legendelor, umblând în plină zi în Agora cu o lumânare în căutarea unui om cinstit. Acest extremism existențial îi va aduce aprecierea celui mai influent om al secolului V î.Hr., Alexandru cel Mare, care ar fi afirmat „Dacă nu eram Alexandru, aș fi vrut să fiu Diogene”.

matias-jacobi-227764-unsplash

Foto: Matias Jacobi.

Fotografie făcută în Buenos Aires în 2006, în timpul unui marș comemorativ organizat de Mamele din Piața Mai (Asociación Madres de Plaza de Mayo), o organizație de mame argentiniene ale căror copii au dispărut în timpul dictaturii militare, între 1976 și 1983. Au început să protesteze în 1977 în Piața Mai, în fața reședinței prezidențiale, Casa Rosada. Șase dintre protestatarele fondatoare ale mișcării au dispărut în același an.

Dar Agora a devenit treptat și hub comercial, luând conotația de piață uneori acoperită, unde negustorii și artizanii își vindeau produsele. În acea perioadă, au devenit populari și distribuitorii (kapeloi), care serveau ca și astăzi drept persoane de mijloc între producători și clienți. Pe atunci, în piețe se puteau găsi patiseri, negustori de sclavi, pescari, negustori de materiale, croitori și mulți alții.

Dar tot pe atunci, exista în Grecia Antică o piață separată, paralelă, cunoscută drept piața olărițelor, unde se vindeau obiecte de gătit realizate doar de femei. Aceste piețe erau frecventate exclusiv de femeile sclave sau de atenienele sărace și fetele lor. Pe teritoriul roman, piețele îndeplineau aceleași funcții ca și în Grecia Antică, sub numele de Forum – etimologic, spațiul de afară. Aici, femeile veneau în special la cumpărături iar bărbații să dezbată diferite chestiuni. În Europa Evului Mediu, piețele au continuat să fie spații de dezbateri, procese publice, execuții și schimburi de idei. Așadar, ca și spațiu public, din Antichitate și până în prezent, piețele s-au dublat ca spațiu alternativ de exprimare politică și socială.

nicole-adams-198431-unsplash

Foto: Nicole Adams, Piața Pershing, Los Angeles, SUA.

Protestatare participante la Marșul Femeilor din martie, 2018. Marșul a fost un protest național masiv împotriva președenției lui Donald Trump. Pe pancarte: „None of this is normal”, „Girls just wanna have FUNdamental human rights”, „We got this girls, we got each other” și „Viva the vulva”.

Piețele sunt și astăzi, la nivel global, spații de exprimare artistică, de contestare a puterii politice sau chiar arenele unor revoluții. În paralel însă, pe teritoriul Asiei, piețele comerciale schimbă destine, prin piețele exclusiv feminine. Aceste piețe se dublează ca și spațiu paralel de comuniune feminină, grup de suport și justiție socială fluidă.
Ima Keithel, Piața mamelor – Manipur, India
Prima oară, te lovește mirosul puternic de mirodenii și pește. Iar apoi, observi că toți muncitorii din piață sunt femei. Ima Keithel, Piața Mamelor, din statul Manipur, în nord-estul Indiei, este una dintre multiplele piețe din Asia. Dar în această piață, femeile conduc tarabele și vând produse locale din cele mai variate, de la mirodenii până la monezi mici cu valoare ceremonială, pe care băncile adesea nu le au, un comerț de altfel ilegal. Un spațiu simbol al rezilienței și independenței feminine dar care perpetuează totuși o segregare între femei: doar femeile măritate au tarabe, o regulă care respectă sistemul social indian stratificat, în care femeile măritate au mai mult capital social decât restul. O moștenire culturală greu de îndepărtat într-un stat în care există, pe de-o parte, o segregare între triburile istorice Meiteis, Nagas și Kukis, Meiteis fiind superiori economic și social, iar pe de altă parte, o segregare în cadrul acestor triburi.

Femeile care lucrează aici îți vor spune că nu li se permite bărbaților să lucreze aici pentru că nu ar mai fi la fel pentru ele, nu s-ar mai simți în siguranță. Vorbesc despre cum un bărbat a atins o femeie pe când descărca pește și despre cât de inconfortabil ar fi să aibă un coleg bărbat, care să stea așezat cu taraba lui chiar lângă ele. În statul Manipur, ca și în restul Indiei, întreaga societate încearcă încă să găsească soluția potrivită pentru agresiunile sexuale, în condițiile în care definițiile și pedepsele impuse de legislația federală diferă adesea de cele ale statelor și mai ales, de cutumă. Statul Manipur a menținut până în 2012 vârsta de consimțământ pentru un act sexual la 14 ani iar pentru căsătorie, la 13 ani.

tim-mossholder-642544-unsplash

În micul oraș Guadalupe, California, fotografa Lindsey Ross a fotografiat femei care locuiau în zonă și le-a afișat ulterior pe o clădire istorică din zonă.

Iar Manipur continuă să fie printre primele 5 state dintre cele 29 ale Indiei cu privire la numărul de femei între 15 și 49 de ani agresate sexual de soțul lor, conform unei statistici a Departamentului pentru Sănătatea Familiei. Toate acestea, fără a ține cont de agresiunile sexuale care au loc în afara căsătoriei și de munca depusă de multiple organizații nonguvernamentale pentru a explica femeilor și fetelor din regiune ce este violul conjugal.

Ima Keithel este deci un spațiu important pentru femei, care există cel puțin din secolul XVI, pe aceleași loc. Tarabele trec din în generație, între femei, continuând o tradiție începută cu secole înainte, pe când bărbații plecau la război împotriva chinezilor și birmanilor, lăsându-le pe femei să se descurce singure. Astfel că, Piața Mamelor este o mândrie locală, o atracție turistică iar pentru femeile din piață, un spațiu de afirmare a independenței economice.

Dar Ima Keithel este și un simbol al rezilienței femeilor din Manipur. În 1904, femeile din Piața Mamelor au opus rezistență legilor de muncă forțată impuse de Imperiul Britanic. În 1939, mii de femei din această piață s-au revoltat împotriva foametei creată de exportul britanic al recoltelor locale, fiind întâmpinate de forțele armate. Nici cutremurul Imphal din ianuarie, 2016, nu le-a putut opri, mamele continuându-și munca a doua zi, în același loc.

Impactul piețelor femeilor, în nordul Pakistanului

În nordul Pakistanului, la granița cu Afganistan, China și Kashmir, se reunesc culturi și cutume diferite. O constantă însă este libertatea limitată a femeilor, într-o regiune în care se mai aplică încă regulile Prudah, o cutumă care obligă femeile să poarte vălul și interzice femeilor să părăsească locuința. Chiar și atunci când femeile nu trăiesc în comunități ultra conservatoare, cel mai adesea acestea ies din casă doar acompaniate de o rudă de sex masculin.

Astfel că, social, cultural și economic, femeile din această regiune nu au putere aproape deloc. În 2012, 95% dintre afacerile din regiune erau deținute de bărbați, deși majoritatea tinerelor afirmau că își doresc să fie active economic. Dar știm din studii de impact realizate în regiuni diferite că, atunci când femeile sunt active economic, efectele pozitive se revarsă atât în sânul familiei, cât și în sânul comunității.

akuh-pakistan_karachi_1728_0

Femei din nordul Pakistanului în timpul unei reuniuni într-una din piețele mamelor create de Fundația Aga Kahn.

Construind pe fondul analizei aprofundate a comunităților, Fundația Aga Kahn a implementat, între 2007 și 2010, un proiect prin care în această regiune, în nordul Pakistanului, s-au creat 27 de piețe exclusiv pentru femei. Fundația Aga Kahn este o fundație ce deservește de peste 60 de ani, peste 5 milioane de oameni la nivel mondial. În urma studiului de fezabilitate, au decis că acest model economic, piața femeilor, se pliază cel mai bine pe cultura locală, femeile neputând să lucreze fără acordul bărbaților.

În total, au fost create 27 de piețe ale femeilor, unde regulile sunt mai stricte decât în Piața mamelor din Manipur: tarabele sunt gestionate de femei, care plătesc o chirie lunară, individual. Iar în piață, nu pot veni decât femei. Spațiile sunt denumite tradițional „piețe” deși sunt mai degrabă adevărate complexe comerciale, unde găsești mâncare, mirodenii, haine, saloane și produse cosmetice.

Dar mai important, dincolo de faptul că majoritatea femeilor din proiect lucrau prima oară în viața lor, piețele se dublau ca și grup de suport și spațiu de consiliere. La doi ani de la încheierea proiectului, Fundația Aga Kahn a putut documenta și mai bine impactul proiectului piețelor, care au continuat să funcționeze. Deloc surprinzător, impactul economic a fost semnificativ: femeile care lucrau în piețe generau, în 2012, 50 – 60 de dolari americani, pe când femeile care vindeau produse de acasă, generau 2-9 dolari americani, pe zi.

Dar această activitate economică a avut un efect benefic și asupra mobilității femeilor, deoarece 4 din 5 femei care lucrau în piețe au raportat că au călătorit pe cont propriu în orașele din apropiere, pentru aprovizionare, majoritatea făcând acest lucru pentru prima oară în viața lor.

Una dintre principalele îngrijorări cu privire la acest model economic este perpetuarea segregării sociale de gen. Proiectul Fundației Aga Kahn, evaluat împreună cu Banca Mondială, a arătat că piețele femeilor au îmbunătățit coeziunea socială dintre femei și bărbați, piețele fiind susținute de bărbații din elita din regiune, prin cumpărarea indirectă de bunuri din aceste piețe.

Ba chiar mai mult, în cuvintele Lindei Johnes, care a condus studiul de impact: „Femeile care au standuri în aceste piețe câștigă respectul familiilor lor dar și al comunității, prin faptul că ele își conduc propria afacere, contribuie la cheltuielile casei, își educă și copiii și câștigă stimă de sine. Toate acestea se transformă într-o mai mare mobilitate, control asupra bunurilor și implicare în rețele de afaceri”.

Arene de luptă, centre comerciale sau spații alternative de comuniune, piețele continuă și astăzi să reprezinte un spațiu în care femeile își caută o comunitate de sprijin, independență economică și o identitate. Și deși aceste piețe ale femeilor recreează segregarea de gen cu care se confruntă în viața de zi cu zi, câștigurile financiare pe care le generează rup încet, încet barierele cu care se confruntă în familie și în comunitate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: