L.A.R.P. in Suedia: jocuri de oameni mari

Pe cararea Elanului, trei pajisti se deschid: Piata, Pajistea Sangele Eroilor si Pajistea Armatelor. In apropiere de Stockholm, intre pietre, copaci si ferme protejate prin lege, peste 600 de oameni se reunesc odata pe an pentru a se juca Projekt Lazarus, un Live Action Role-playing – L.A.R.P, in care oricine poate fi erou. O joaca de oameni mari care tine in spate, la nivel global, o industrie de milioane de euro. Si care atrage mii de oameni in lumi paralele, create chiar de ei.

Populare in tarile scandinave dar si in America de Nord si Australia, jocurile de L.A.R.P. presupun crearea unei lumi alternative, cu o structura sociala noua, cu personaje si intrigi. In timpul jocului, care dureaza de obicei cateva zile, toti participantii raman in personaj si incearca sa castige. Intr-un L.A.R.P., lumea creata poate avea la baza un joc video, un film, o carte sau o lume complet paralela.

In jocurile L.A.R.P., organizatorii si initiatorii jocului creeaza lumea in care are loc jocul, cu geneza, legende, reguli si structura sociala. Fiecare participant isi creeaza apoi propriul personaj cu propria legenda dar mai ales, propriul costum. Fiecare participant isi creeaza manual costumul, inclusiv armele, dar armele trebuie sa fie din spuma sau trebuie sa aiba un sistem de protectie, pentru a nu-i rani pe ceilalti. De asemenea, toate luptele sunt coordonate.

Johan_Karlsson_Project_Lazarus_2

Dar Projekt Lazarus functioneaza ca o lume-deschisa, in care fiecare grup isi poate creea propria poveste. Jocul in sine se numeste Sangele Eroilor iar actiunea are loc in targurile Zephyrii. Dupa ani si ani de suferinte la mana navalitorilor, locuitorii din targuri au ajuns la un pact: o echipa de 5 oameni din fiecare targ se va lupta cu o banda de navalitori iar daca navalitorii sunt invinsi, trebuie sa plece. Daca ii vor invinge pe localnici, acestia trebuie sa le ofere cazare si masa pentru o saptamana. In aceasta lume, exista si magicieni, curieri, druizi si orice alt personaj pe care ar vrea cineva sa il creeze in cadrul povestii.

In jurul jocurilor de L.A.R.P. atarna stigmatul de jocuri de tocilari sau jocuri pentru ciudati. Exista insa in prezent mai multe studii care au demonstrat legatura dintre timpul petrecut in jocuri nestructurate si un grad mai ridicat de independenta si de stabilire de obiective personale. Dar aceste studii au la baza observatii pe grupuri de copii. Insa ceea ce stim, inclusiv pentru adulti, este ca de fiecare data cand facem ceva nou – fie ca luam un alt drum spre munca, asamblam un pat fara a citi instructiunile sau ne jucam, ne schimbam creierul.

Creierul nostru este neuroplastic iar gandurile si activitatile de zi cu zi ii schimba configuratia. Astfel ca, asa cum orice gand sau activitate repetitiva are pe creier o amprenta (si o scurtatura), asa si orice activitate noua creeaza noi conexiuni intre neuroni si astfel o noua cale neuronala. Cu cat este mai nestructurata noua activitate, cu atat va fi ”citita” de creier ca fiind mai complexa si va pune in miscare mai multe regiuni din creier. La polul opus, un studiu al psihiatrului Stuart Brown realizat in anii 60 intr-o inchisoare din Texas, a aratat ca toti cei 26 de ucigasi studiati aveau doua lucruri in comun: toti proveneau din familii abuzive si niciunul dintre ei nu se jucasera in copilarie, nici cu jucarii si nici cu alti copii.

Deloc surprinzator, Projekt Lazarus este extrem de popular: le ofera participantilor, majoritatea intre 25 si 45 de ani, libertate absoluta de creatie asupra personajelor, costumelor si luptelor. Un testament ca intr-adevar, cultura jocului se schimba la nivel global, odata cu alte schimbari socio-economice si tehnologice. Si un testament puternic ca ”suntem cu totii eroi in propria noastra poveste” (George R.R. Martin), sau cel putin vrem sa fim.

© Photo Johan Karlsson / Projekt Lazarus

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: