Cenusareasa, repovestita: picioare lotus & magie

Magia din spatele Cenusaresei este aproape de neegalat: povestea clasica a fetei asuprite de soarta care a intalnit un print si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Dar in spatele acestei povesti se ascund sute de alte versiuni care au calatorit intre sudul Chinei si Tibet pe Calea Ceaiului-Calare. Dar mai important, toate aceste povesti au la baza o obsesie regionala pentru picioare lotus, o tehnica de infrumusetare care marca distinctia de clasa intr-un sistem patriarhal puternic sexist. O poveste mai intunecata a picioarelor Cenusaresei si a standardelor imposibile de frumusete.

Mii de versiuni ale Cenusaresei au fost culese in jurul lumii iar doua elemente principale ajuta folcloristii sa identifice povestea: (1) o eroina orfana asuprita de mama vitrega este intr-un final (2) recunoscuta de print cu ajutorul unui pantof. Versiunea cea mai populara astazi in Europa este de fapt versiunea adaptata de catre Charles Perrault in Histoires ou contes du temps passé (1697), repovestita mai tarziu de catre  Fratii Grimm in Kinder- und Hausmärchen (1812).

Dintre sutele de versiuni, mai multi folcoristi au identificat originea povestii ca fiind sudul Chinei, cel mai probabil in secolul IX, cand Duan Chengshi a scris povestea asa cum a auzit-o de la servitorul lui, Li Shih Yuan, transmisa acestuia pe cale orala de catre locuitorii din zona. Insa, in versiunile originale ale povestii, printul nu o intalneste niciodata pe Cenusareasa inainte de a-i gasi pantoful. De altfel, el are doar pantoful ei si plecand de la acesta, isi imagineaza cum trebuie sa arate ea in realitatea.

Aceasta obsesie cu picioare mici este tipica regiunii unde, baletul de curte a dus la crearea practicii de legare a picioarelor pentru a crea picioare lotus. Astfel, picioarele sunt legate pentru a opri cresterea si pentru a da picioarelor o forma conica, zdrobind oasele picioarelor si impaturind degetele sub talpa. In timp, a devenit o practica comuna printre doamnele din inalta societate, desi practica afecteaza permanent mersul si libertatea de miscare a femeilor. Femeile cu picioarele legate au un mers leganat si lent, si nu se pot deplasa pe distante lungi, deoarece trebuie sa calce preponderent pe calcai.

Manualele sexuale din timpul dinastiei Qing contineau peste 48 de feluri de a te juca cu picioarele-lotus ale unei femei. In paralel, persistau superstitii sexuale legate de aceste picioare, precum faptul ca acele cute ale picioarelor faceau sa existe si cute in vaginul femeilor, facandu-l astfel mai stramt si mai senzual. Totusi, pentru alti barbati, picioarele lotus nu erau atragatoare si trebuiau sa fie in permanenta acoperite. Astfel ca, in alte manuale si materiale erotice, desi femeile erau ilustrate complet dezbracate, erau mereu incaltate.

Practica legarii picioarelor a fost criticata de feministe precum Qiu Jin, Andrea Dworkin sau Adrienne Rich, care au vazut in picioarele-lotus un mod de a transforma femeile in  obiecte sexuale si reproductive in societatea chineza. Raspandirea practicii de la elite la populatia larga, a afectat in principal fetele care, supuse legarii picioarelor, ramaneau mereu aproape de parinti si se dedicau treburilor casnice. Supravietuirea practicii legarii picioarelor, in ciuda tentativelor imperiale de interdictie, a fost interpretata ca o miscare sociala de rezistenta a elitelor hane in fata invaziilor mongole si manciuriene din secolele XIII si respectiv XVII.

girl-on-the-street

Picioarele lotus au devenit un simbol al Chinei iar practica a fost interzisa cu succes in 1911. In prezent, exista in China si Asia femei care au picioare-lotus iar aici puteti vedea efectele acestei practici, intr-un documentar semnat The Guardian – atentie, imaginile pot fi socante.

Oase magice si capcaunese

In alte variante regionale, Cenusareasa este pacalita de mama vitrega sa o omoare pe mama ei, care se reincarneaza intr-un peste. Dupe ce mama vitrega omoara si mananca pestele, Cenusareasa pastreaza oasele care sunt magice si care ii pot indeplini dorinte nelimitate – ceea ce ii va aduce problemele printului care, ajuns rege si casatorit cu Cenusareasa, va folosi oasele magice intr-un mod nepotrivit.

O poveste tibetana?

Folcloristul Wayne Schleppa a sustinut ca de fapt Cenusareasa este o poveste tibetana dupa ce a gasit o versiune si mai veche a povestii (dinainte de secolul IX) in Cele douazeci si cinci de povesti ale mortului magic si care a ajuns in sudul Chinei pe calea Ceaiului-Calare.

Varianta actuala a Cenusaresei, desi include mai mult romantism, presupune insa ca fata cea mai frumoasa din regat poate cuceri printul, prezinta fete si femei in ipostaze josnice (tentativa de a cuceri printul chiar si prin minciuna) si accentueaza un standard de frumusete de neegalat daca nu l-ai primit natural – picioare mici. Insa varianta Disney a povestii accentueaza insa bunatatea si gratia si salveaza o buna parte dintr-o poveste izvorata intr-un climat general de glorificare a unor standarde imposibile de frumusete. Iar Disney face asta cu multa, multa magie. Intre timp, putem insa sa ne scriem propriile noastre povesti pentru copii, care sa transmita mesaje aliniate la noi standarde de feminitate, gratie si curaj.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: